Aici propunem texte pe care le consider\u0103m interesante:<\/p>\n
„Chestiunea” p\u0103rului (Text preluat de pe http:\/\/liternet.ro)<\/p><\/blockquote>\n
Prima dat\u0103 c\u00eend am v\u0103zut pleto\u015fi a fost la Praga. \u00cen holul hotelului \u00een care eram g\u0103zduit au intrat doi tineri str\u0103ini, cu p\u0103rul lung p\u00een\u0103 la umeri. Au str\u0103b\u0103tut holul p\u00een\u0103 \u00eentr-un col\u0163 mai retras \u015fi s-au a\u015fezat la o mas\u0103. Au r\u0103mas a\u015feza\u0163i acolo cam o jum\u0103tate de or\u0103, sub privirea atent\u0103 a clien\u0163ilor, printre care eram \u015fi eu; apoi au plecat. Nici c\u00eend treceau printre persoanele adunate \u00een hol, nici c\u00eend st\u0103teau a\u015feza\u0163i \u00een col\u0163ul lor retras, cei doi n-au spus nici un cuv\u00eent (ori poate c\u0103 – de\u015fi nu-mi amintesc – \u015fi-or fi \u015foptit ceva \u00eentre ei, dar b\u0103nuiesc c\u0103 era ceva strict practic, f\u0103r\u0103 importan\u0163\u0103).<\/p>\n
De fapt, \u00een acea conjunctur\u0103 anume – care era \u00eentru totul public\u0103, social\u0103 \u015fi, a\u015f spune, oficial\u0103 -, nu aveau c\u00eetu\u015fi de pu\u0163in nevoie s\u0103 vorbeasc\u0103. T\u0103cerea lor era c\u00eet se poate de func\u0163ional\u0103. \u015ei asta pentru c\u0103, pur \u015fi simplu, cuv\u00eentul era superfluu. Cei doi, de fapt, foloseau pentru a comunica cu cei prezen\u0163i, cu cei care-i observau – cu fra\u0163ii lor din acel moment -, un alt limbaj dec\u00eet cel alc\u0103tuit din cuvinte.<\/p>\n
Ceea ce \u00eenlocuia tradi\u0163ionalul limbaj verbal, f\u0103c\u00eendu-l s\u0103 fie inutil – \u015fi g\u0103sindu-\u015fi, de altfel, rapid loc \u00een vasta lume a „semnelor”, adic\u0103 a semiologiei -, era limbajul p\u0103rului lor.<\/p>\n
Era vorba despre un singur semn – tocmai lungimea p\u0103rului lor ce c\u0103dea pe umeri -, \u00een care erau concentrate toate posibilele semne ale unui limbaj articulat. Care era sensul mesajului lor mut, exclusiv fizic?<\/p>\n
Era acesta: „Noi s\u00eentem doi pleto\u015fi. Apar\u0163inem unei noi categorii umane, care \u00ee\u015fi face apari\u0163ia \u00een lume zilele astea, categorie ce-\u015fi are centrul \u00een America \u015fi care, \u00een provincie (ca, de exemplu – ba, dimpotriv\u0103, mai ales – aici, la Praga), este ignorat\u0103. A\u015fadar, pentru voi, noi s\u00eentem o Apari\u0163ie. Ne exercit\u0103m apostolatul, deja \u00eenc\u0103rca\u0163i de o cunoa\u015ftere ce ne \u00eempline\u015fte \u015fi ne epuizeaz\u0103 complet. Nu avem nimic de ad\u0103ugat, verbal \u015fi ra\u0163ional, la ceea ce exprim\u0103 fizic \u015fi ontologic p\u0103rul nostru. Prin apostolatul nostru, cunoa\u015fterea ce ne \u00eempline\u015fte v\u0103 va apar\u0163ine \u00eentr-o zi \u015fi vou\u0103. Deocamdat\u0103 e o Noutate, o mare Noutate, ce creeaz\u0103 \u00een lumea scandalizat\u0103 o a\u015fteptare ce nu va fi tr\u0103dat\u0103. Burghezii fac bine c\u0103 ne privesc cu ur\u0103 \u015fi cu teroare, pentru c\u0103 ceea ce exprim\u0103 lungimea p\u0103rului nostru \u00eei contest\u0103 \u00een mod absolut. Dar s\u0103 nu ne ia drept oameni needuca\u0163i \u015fi s\u0103lbatici: noi s\u00eentem con\u015ftien\u0163i de responsabilitatea noastr\u0103. Noi v\u0103 privim, ne vedem de treab\u0103. Face\u0163i \u015fi voi la fel \u015fi a\u015ftepta\u0163i Evenimentele”.<\/p>\n
Eu am fost destinatarul acestei comunic\u0103ri \u015fi am reu\u015fit s-o descifrez imediat: limbajul acela lipsit de lexic, de gramatic\u0103 \u015fi de sintax\u0103 putea fi \u00eenv\u0103\u0163at imediat, aceasta \u015fi pentru c\u0103, din punct de vedere semiologic, nu era altceva dec\u00eet o form\u0103 a acelui „limbaj al prezen\u0163ei fizice” pe care oamenii au fost \u00een stare dintotdeauna s\u0103-l foloseasc\u0103.<\/p>\n
Am \u00een\u0163eles \u015fi am sim\u0163it o antipatie imediat\u0103 pentru cei doi.<\/p>\n
Apoi, a trebuit s\u0103-mi reprim antipatia \u015fi s\u0103-i ap\u0103r pe pleto\u015fi de atacurile poli\u0163iei \u015fi ale fasci\u015ftilor: evident, am fost, din principiu, de partea celor de la Living Theatre, a Beatnicilor etc.: iar principiul care m\u0103 f\u0103cea s\u0103 fiu de partea lor era unul strict democratic.<\/p>\n
Cu timpul, pleto\u015fii au devenit destul de numero\u015fi – asemenea primilor cre\u015ftini -, dar continuau s\u0103 fie misterios de t\u0103cu\u0163i; p\u0103rul lor lung era singurul \u015fi adev\u0103ratul lor limbaj, nemaiav\u00eend nevoie s\u0103 adauge ceva. Vorbirea coincidea cu \u00eens\u0103\u015fi prezen\u0163a lor. Inefabilul era ars retorica protestului lor.<\/p>\n
Ce anume spuneau pleto\u015fii \u00een anii 1966-1967, prin limbajul lor nearticulat, ce consta \u00een semnul monolitic al propriilor plete?<\/p>\n
Spuneau urm\u0103toarele: „Ni s-a f\u0103cut grea\u0163\u0103 de civiliza\u0163ia consumist\u0103. Noi protest\u0103m radical. Prin refuzul nostru, cre\u0103m un anticorp \u00eempotriva acestei civiliza\u0163ii. Totul p\u0103rea s\u0103 mearg\u0103 spre bine, nu-i a\u015fa? Genera\u0163ia noastr\u0103 trebuia s\u0103 fie una de oameni integra\u0163i? Dar iat\u0103, de fapt, cum stau lucrurile. Destinului de executives noi \u00eei opunem nebunia. Cre\u0103m noi valori religioase \u00een entropia burghez\u0103, chiar \u00een momentul \u00een care aceasta devenea perfect laic\u0103 \u015fi hedonist\u0103. \u015ei o facem cu zgomot \u015fi cu violen\u0163\u0103 revolu\u0163ionar\u0103 (o violen\u0163\u0103 a celor non-violen\u0163i!), deoarece critica noastr\u0103 la adresa societ\u0103\u0163ii este total\u0103 \u015fi intransigent\u0103”.<\/p>\n
Nu cred c\u0103, dac\u0103 ar fi fost \u00eentreba\u0163i conform sistemului tradi\u0163ional al limbajului verbal, ei ar fi fost \u00een stare s\u0103 exprime \u00eentr-un mod at\u00eet de articulat argumentele aduse de propriile plete; oricum, \u00een esen\u0163\u0103, ele asta exprimau. C\u00eet despre mine, de\u015fi presupuneam \u00eenc\u0103 de pe atunci c\u0103 „sistemul lor semiotic” era produsul unei subculturi de protest care se opunea unei subculturi a puterii \u015fi c\u0103 revolu\u0163ia lor non-marxist\u0103 era suspect\u0103, am continuat pentru o bucat\u0103 de vreme s\u0103 fiu de partea lor, \u00eencadr\u00eendu-i cel pu\u0163in printre elementele anarhice ale ideologiei mele.<\/p>\n
Limbajul acelor plete, chiar dac\u0103 o f\u0103cea \u00een mod inefabil, exprima „chestiuni” de St\u00eenga. Cel pu\u0163in legate de Noua St\u00eeng\u0103, n\u0103scut\u0103 \u00een interiorul universului burghez (\u00eentr-o dialectic\u0103 poate artificial creat\u0103 de c\u0103tre acea Minte ce regleaz\u0103, dincolo de con\u015ftiin\u0163a Puterilor particulare \u015fi istorice, destinul Burgheziei).<\/p>\n
A venit anul 1968. Pleto\u015fii au fost absorbi\u0163i de Mi\u015fcarea Studen\u0163easc\u0103; au fluturat steagurile ro\u015fii pe baricade. Limbajul lor exprima tot mai multe „chestiuni” de St\u00eenga. (Che Guevara era \u015fi el un pletos etc.)<\/p>\n
\u00cen 1969 – odat\u0103 cu masacrul de la Milano3, cu ac\u0163iunile Mafiei, ale emisarii coloneilor greci, odat\u0103 cu complicitatea mini\u015ftrilor \u00een ac\u0163iunile re\u0163elei teroriste \u015fi ale instigatorilor -, pleto\u015fii se r\u0103sp\u00eendiser\u0103 enorm: de\u015fi nu reprezentau \u00eenc\u0103 majoritatea din punct de vedere numeric, o reprezentau la nivelul ideologic pe care \u015fi-l asumaser\u0103. Acum pleto\u015fii nu mai erau t\u0103cu\u0163i: nu mai delegau sistemului semiotic al p\u0103rului lor \u00eentreaga lor capacitate comunicativ\u0103 \u015fi expresiv\u0103. Dimpotriv\u0103, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, prezen\u0163a pletelor fusese declasat\u0103 la o simpl\u0103 func\u0163iune distinctiv\u0103. Fusese repus \u00een practic\u0103 uzul tradi\u0163ional al limbajului verbal. \u015ei nu spun „verbal” din \u00eent\u00eemplare. Ba chiar subliniez. S-au spus at\u00eet de multe din ’68 p\u00een\u0103 \u00een ’70, \u00eenc\u00eet, pentru o bucat\u0103 de vreme, ne putem lipsi de cuvinte: s-a ajuns la cap\u0103tul verbalit\u0103\u0163ii, iar verbalismul a fost noua ars retorica a revolu\u0163iei (gaughism-ul, boal\u0103 verbal\u0103 a marxismului!).<\/p>\n
De\u015fi pletele – reabsorbite de furia verbal\u0103 – nu mai vorbeau \u00een mod autonom destinatarilor z\u0103p\u0103ci\u0163i, eu am g\u0103sit totu\u015fi puterea s\u0103-mi ascut capacit\u0103\u0163ile decodificatoare \u015fi, \u00een zgomotul acela, am \u00eencercat s\u0103 dau ascultare discursului silen\u0163ios, care \u00een mod clar nu fusese \u00eentrerupt, al acelor plete tot mai lungi.<\/p>\n
Ce spuneau ele acum? Spuneau: „Da, e adev\u0103rat, spunem lucruri de St\u00eenga; sensul nostru – de\u015fi doar sus\u0163in\u0103tor al mesajelor verbale – este unul de St\u00eenga… Dar… Dar…”<\/p>\n
Discursul pletelor lungi se oprea aici: trebuia s\u0103 \u00eel completez singur. Cu acel dar ele voiau s\u0103 spun\u0103, \u00een mod clar, dou\u0103 lucruri: 1. „Inefabilul nostru se dovede\u015fte a fi tot mai mult unul de tip ira\u0163ional \u015fi pragmatic: autoritatea pe care o atribuim \u00een mod tacit ac\u0163iunii are un caracter subcultural a\u015fadar, \u00een esen\u0163\u0103, de dreapta” \u015fi 2. „Noi am fost adopta\u0163i \u015fi de instigatorii fasci\u015fti, care se amestec\u0103 cu revolu\u0163ionarii verbali (verbalismul poate duce \u00eens\u0103 \u015fi la ac\u0163iune, mai ales c\u00eend o mitizeaz\u0103), \u015fi reprezent\u0103m o masc\u0103 perfect\u0103 nu doar din punct de vedere fizic – curgerea \u015fi unduirea noastr\u0103 dezordonat\u0103 tind s\u0103 omologheze toate fe\u0163ele -, ci \u015fi din punct de vedere cultural: \u00eentr-adev\u0103r, o subcultur\u0103 de Dreapta poate fi confundat\u0103 foarte bine cu o subcultur\u0103 de St\u00eenga”.<\/p>\n
Am \u00een\u0163eles a\u015fadar c\u0103 limbajul p\u0103rului lung nu mai exprima „lucruri” de St\u00eenga, ci exprima ceva echivoc, Dreapta-St\u00eenga, ce permitea prezen\u0163a instigatorilor.<\/p>\n
Acum vreo zece ani, m\u0103 g\u00eendeam eu, printre noi cei din genera\u0163ia anterioar\u0103, un instigator era aproape de neconceput (poate doar, eventual, cu condi\u0163ia s\u0103 fi fost un actor des\u0103v\u00eer\u015fit): \u00eentr-adev\u0103r, subcultura lui s-ar fi deosebit, inclusiv fizic, de cultura noastr\u0103. L-am fi recunoscut dup\u0103 ochi, dup\u0103 nas, dup\u0103 p\u0103r! L-am fi demascat imediat \u015fi i-am fi dat lec\u0163ia pe care o merita. Acum, asta nu mai este posibil. Nimeni pe lume n-ar mai putea face distinc\u0163ie \u00eentre un instigator \u015fi un revolu\u0163ionar baz\u00eendu-se pe prezen\u0163a fizic\u0103. Dreapta \u015fi St\u00eenga s-au contopit fizic.<\/p>\n
Am ajuns \u00een 1972.<\/p>\n
Anul acesta, \u00een septembrie eram \u00een or\u0103\u015felul Isfahan, \u00een inima Persiei. \u0162ar\u0103 subdezvoltat\u0103 – termen odios, \u00eens\u0103 adeseori folosit -, dar aflat\u0103 – conform unei formul\u0103ri la fel de odioase – \u00een plin av\u00eent economic.<\/p>\n
Peste Isfahanul de acum circa zece ani – unul dintre ora\u015fele cele mai frumoase din lume, dac\u0103 nu, cine \u015ftie, chiar cel mai frumos – s-a n\u0103scut un Isfahan nou, modern \u015fi foarte ur\u00eet. Dar pe str\u0103zile sale, pe-nserat, venind de la munc\u0103 ori plimb\u00eendu-se, se pot vedea aceia\u015fi tineri care se vedeau \u00een Italia acum zece ani: fii demni \u015fi mode\u015fti, cu cefele lor frumoase, cu chipurile lor senine care se ivesc de sub \u015fuvi\u0163e demne \u015fi nevinovate. \u015ei iat\u0103 c\u0103, \u00eentr-o sear\u0103, plimb\u00eendu-m\u0103 pe strada principal\u0103, am z\u0103rit, printre to\u0163i acei tineri de mod\u0103 veche, falnici \u015fi anima\u0163i de antica demnitate omeneasc\u0103, dou\u0103 fiin\u0163e monstruoase: nu erau chiar ni\u015fte pleto\u015fi, dar p\u0103rul lor era tuns dup\u0103 moda european\u0103, lung la spate, scurt pe frunte, cu aspect ca de c\u00eel\u0163i de la at\u00eeta tras, prins \u00een mod artificial \u00een jurul fe\u0163ei cu dou\u0103 \u015fuvi\u0163e ur\u00eete deasupra urechilor.<\/p>\n
Ce spunea p\u0103rul acesta al lor? Spunea: „Noi nu s\u00eentem ca muritorii \u0103\u015ftia de foame, ca am\u0103r\u00ee\u0163ii \u0103\u015ftia subdezvolta\u0163i, r\u0103ma\u015fi \u00eenc\u0103 de pe vremurile barbarilor. Noi s\u00eentem func\u0163ionari de banc\u0103, studen\u0163i, fii de oameni \u00eembog\u0103\u0163i\u0163i care lucreaz\u0103 \u00een companii petroliere; cunoa\u015ftem Europa, am citit. Noi s\u00eentem burghezi: privi\u0163i aici p\u0103rul nostru lung, care st\u0103 m\u0103rturie modernit\u0103\u0163ii noastre interna\u0163ionale de privilegia\u0163i!”.<\/p>\n
A\u015fadar, pletele acelea f\u0103ceau aluzie la „chestiuni” de Dreapta.<\/p>\n
Ciclul s-a \u00eencheiat. Subcultura la putere a absorbit subcultura de opozi\u0163ie \u015fi \u015fi-a \u00eensu\u015fit-o: cu o abilitate diabolic\u0103, a f\u0103cut cu r\u0103bdare din ea o mod\u0103 care, dac\u0103 nu poate fi numit\u0103 chiar fascist\u0103 \u00een sensul clasic al cuv\u00eentului, este \u00eens\u0103 de o real\u0103 „extrem\u0103 dreapt\u0103”.<\/p>\n
P. P. Pasolini <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Aici propunem texte pe care le consider\u0103m interesante: „Chestiunea” p\u0103rului (Text preluat de pe http:\/\/liternet.ro) Prima dat\u0103 c\u00eend am v\u0103zut pleto\u015fi a fost la Praga. \u00cen holul hotelului \u00een care eram g\u0103zduit au intrat doi tineri str\u0103ini, cu p\u0103rul lung p\u00een\u0103 la umeri. Au str\u0103b\u0103tut holul p\u00een\u0103 \u00eentr-un col\u0163 mai retras \u015fi s-au a\u015fezat la […]<\/p>\n","protected":false},"author":780,"featured_media":0,"parent":387,"menu_order":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","template":"","meta":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/7873"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/page"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/780"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7873"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/7873\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7896,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/7873\/revisions\/7896"}],"up":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/pages\/387"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7873"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}