Chiar dac\u0103 nu era m\u0103ritat\u0103 \u015fi mam\u0103, Maria tot se considera femeie. Tocmai i se terminase vreascurile \u015fi n-avea cu ce face focul la cuptor, ca s\u0103 g\u0103teasc\u0103 bucate de 8 martie. De aceea, \u015fi-a luat o funie din \u015fopron \u015fi a ridicat dealul pe care era o p\u0103dure veche, plin\u0103 de crengi uscate.<\/p>\n
A cutreierat jum\u0103tate de zi prin codru, dar osteneala nu i-a fost \u00een zadar. A adunat at\u00e2tea ramuri, cam c\u00e2t ar fi \u00eenc\u0103put numai bine \u00eentr-o c\u0103ru\u0163\u0103. Le-a legat de n\u0103dejde, s-a \u00eencordat \u015fi, icnind, a opintit sarcina pe spate. Povara era cam grea pentru ea, dar \u00eei p\u0103rea r\u0103u s\u0103 renun\u0163e la g\u0103tejele str\u00e2nse cu at\u00e2ta trud\u0103.<\/p>\n
Pe la mijlocul drumul, funia s-a sl\u0103bit pu\u0163in \u015fi cel mai gros \u015fi mai lung vreasc a alunecat din spatele Mariei, care a \u00eenlemnit de ciud\u0103 \u015fi necaz. Nu vroia s\u0103-l lase dup\u0103 ce l-a t\u00e2r\u00e2t at\u00e2ta, dar \u015ftia c\u0103 dac\u0103 va l\u0103sa sarcina jos, nu o va mai putea aburca \u00eenapoi singur\u0103.<\/p>\n
Dar norocul a fost de partea ei \u00een ziua cu pricina (nu degeaba era Ziua Femeilor). Pe drum s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103 treac\u0103 \u015fi Ion, care locuia la cel\u0103lalt cap\u0103t de sat.<\/p>\n
– Shi, \u0163-o chicat b\u0103\u0163ul?
\n– Da iaca l-am scapat… Dac\u0103 \u0103i vre s\u00ee nhi-al pui \u00eenapoi, te-oi shinsti, n-a shi dijeaba…
\n\u0102i, vorb\u0103 s\u00ee shii, da’ d’ schi s’ nu \u0163a-l pun…<\/p>\n
Spun\u00e2nd acestea, Ion s-a aplecat, a ridicat vreascul \u015fi i l-a pus Mariei \u00een spate, care s-a aplecat \u015fi a oftat din greu de la povara care a sim\u0163it-o pe ceaf\u0103.<\/p>\n
Iac’ a\u015fa a ajutat-o Ion pe Maria, aburc\u00e2ndu-i un b\u0103\u0163 \u00een spate de 8 Martie, cea mai frumoas\u0103 s\u0103rb\u0103toare a femeilor din toat\u0103 lumea…<\/p>\n