Joi, 12 oct. 2006 colectivul \u00aaP- nr 9 a fost supus unei incercari umilitoare, o profunda drama sufleteasca cu alura de farsa, dar cu repercursiuni greu vindecabile. Mesajul si tinta au reusit – scuiparea in sufletul acestul colectiv. Protagonistii: d. Nogai, seful directiei scolilor profesionale la Ministerul invatamintului; corpul didactic si alti lucratori. Subiectul si motivul sunt simple. Iata-le: drept urmare a demisionarii directorului scolii in august, a fost numita interimara dna Golic, careia i s-a dat de inteles ca ministerul o va numi directoare, daca lucrurile vor merge bine. Doamna R. Golic, fire extrem de modesta si exigenta, calma si rabdatoare in acest rastimp a demonstrat si bune calitati administrative si oratorice: a completat corpul didactic cu cadre noi, a inmatriculat contingentul de elevi pentru anul de invatamint in curs, a gestionat lucrarile de reparatie si amenajare. Acestea se vad, se simt si a provocat sentimente de stima si satisfactie din partea colegilor dnei R. Golic. Bucurosi, la initiativa lor s-a purces la scrieirea unei rugaminti adresate Ministerului de resort ca d. Golic, ce a cucerit increderea deplina a colectivului sa fie numita directoare. Profesoara T. Caraman a prezentat rugamintea cu semnaturi la minister. S-a pastrat mult timp tacerea, ca pe data amintita mai sus sa se produca o surpiza-bomba, cind d. Nogai aduna urgent colectivul si dupa un discurs cam esopic ne prezenta pe un domn, nou director. Lumea prezenta a ramas uimita si nedumerita, cu senzatia de parca se rasturnase peste ea un hirdau de laturi, dar si-a pastrat calmul si indelunga rabdare. S-a incercat sa se dialogheze cu d. Nogai. Prof. T. Caraman a intrebat cum s-a facut de nu s-a raspuns ls scrisoarea colectivului. Nu si-a dus gindul pina la sfirsit: reactia d. Nogai a fost promta, aprinsa si categorica: –\tNumirea directorilor e prerogativa Ministerului si punctum. Au mai fost tentative de dialog, dar au esuat. Domnul de la Minister s-a enervat si a parasit sala. Colectivul a ramas cu noul director. S-a inchegat o discutie sincera si civilizata. Au vorbit multi si toti au exprimat acelasi gind: Ministerul a procedat incorect, ofensator, umilind un colectiv si insultind-o grav pe dna Golic, provocindu-i o adinca rana sufleteasca, care, cert lucru, se va vindeca cu timpul, dar cicatricea va ramine pentru totdeauna. Parea sa impartaseasca aceeasi parere si noul diretor. Colectivul l-a rugat pe noul director sa renunte la postul numit, sa informeze ministerul despre dispozitia si starea sufleteasca in colectiv. A cazut de acord. S-a aratat a fi intelegator si simtind lipsa de dusmanie din partea colectivului si-a luat ramas bun, urindu-ne cele bune, ca dupa aproximativ doua ore d. Nogai sa vina din nou in scoala, si in lipsa colectivului, fata in fata cu administratia scolii sa-l impuna cu insistenta colectivului. A doua zi, vineri, 13 octombrie 2006, unul din loctiitori la careul traditional al elevilor l-a prezentat pe noul director. Profesorii si maestrii, iritati, se intrebau in priviri: Ma intreb si eu asemenea eroului marelui sfatos humulestean: – Da cu rusinea cum ramine? Oare va saruta cineva obrazul scuipat, sa cinsteasca colectivul cum facu Voda?
\n Emil Ciocirlan (L Bicu) <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Joi, 12 oct. 2006 colectivul \u00aaP- nr 9 a fost supus unei incercari umilitoare, o profunda drama sufleteasca cu alura de farsa, dar cu repercursiuni greu vindecabile. Mesajul si tinta au reusit – scuiparea in sufletul acestul colectiv. Protagonistii: d. Nogai, seful directiei scolilor profesionale la Ministerul invatamintului; corpul didactic si alti lucratori. Subiectul si […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[9,1,7,8],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1290"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1290"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1290\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1290"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1290"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1290"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}