{"id":215,"date":"2005-10-25T21:11:52","date_gmt":"2005-10-25T19:11:52","guid":{"rendered":"\/?p=215"},"modified":"2005-10-26T10:33:47","modified_gmt":"2005-10-26T08:33:47","slug":"psihiatria-sub-dictaturao-carte-alba-a-psihiatriei-comuniste-in-romania","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/?p=215","title":{"rendered":"O lucrare a dizidentei anticomuniste"},"content":{"rendered":"

Sunt autorul unei lucrari intitulate „Psihiatria sub dictatura;O carte alba a psihiatriei comuniste in Romania”. Are in jur de 138 pagini dactilo pe foaie A4 As dori sa o tiparesc dar nu am mijloace,fiind pensionar(am lucrat peste 40 ani in psihiatrie,cadru didactic universitar). in tara nu am avut sanse de publicare chiar la Humanitas,fundatia Soros,referentii fiind chiar fosti tortionari. Ar fi un document important pentru tara noastra. Multumesc!
\nAdresa<\/em>: bd.decebal 2,sc.A,ap.4, Piatra Neamt,
\n130013, jud.neamt, ROMANIA
\nContact: cucu ioan ; Telefon: 0722780176 ; Email: drcucu_ioan@yahoo.com<\/a>
\n…………………………………………………………………………………………………..
\nPsihiatria sub dictatura; O carte alba a psihiatriei comuniste in Romania<\/strong>
\nINTRODUCERE
\nFara unii ca noi si poate si fara marturii de felul pe care noi le prezentam in aceasta carte, in psihiatria romaneasca ar fi liniste caci, asa cum sublinia un apologet, “profesorii comunisti din psihiatrie erau si sunt generosi si de un profesionalism indiscutabil”, iar in psihiatria noastra nu s-a schimbat nimic si nici nu trebuie sa se schimbe.
\nDesi pare un paradox, lucrarea noastra este un adevarat samizdat, caci ea apare intr-o lume psihiatrica nu numai conservatoare, dar care nici nu s-a desprins de dogmele comunist-materialiste, iar cei care pazeau “puritatea” ideologica in trecut o pazesc si astazi, manuind cu mare abilitate tactica aceea comunista a formelor fara fond (utilizeaza de exemplu DSM-ul, dar fara a face referire la bazele ideologice ale psihiatriei americane).
\nLucrarea noastra este ca si un samizdat si pentru ca un grup de psihiatri nonconformisti, aflati ca si in trecut pe aceleasi pozitii (si nu ma refer doar la ierarhie) si intr-o atmosfera de adversitate si de monopol al puterii, incearca sa alcatuiasca o “CARTE ALBa<\/strong>” a psihiatriei comuniste romanesti si fac acest lucru sfidand conducerea post-comunista a “profesorilor”, cat si a “celor care pretind ca apartin noii democratii, dar care “au muscat” deja din ciolanul puterii, dupa care atata au jinduit.
\nDe fapt, psihiatria romaneasca, inapoiata stiintific si institutional, este nevoita inca pentru multi ani sa poarte cangrena vechii nomenclaturi, facand sa mai functioneze acel “minister al adevarului” si organizand o adevarata institutie a coruptiei intelectuale, la care s-au aliat nu numai “profesorii”, dar si toti profitorii, fostii tortionari din vechea organizare psihiatrica.
\nDar sa lamurim mai intai pe colegii din alte specilitati medicale, care privesc ca pe ceva bizar lupta din sanul psihiatriei, desi se fac a uita ca decenii in sir psihiatria furniza secretarii de partid si alti politruci medicali, ca si cum acest lucru era un domeniu rezervat doar psihiatriei. Nu a venit oare vremea sa ne intrebam de ce?
\nFoarte frecvent medicii de alte specialitati se intreaba pentru ce in psihiatrie s-a declansat o asemenea disputa, in timp ce in alte specialitati medicale problema se pune de a fi sau a nu fi un bun specialist (desi lucrurile nu stau peste tot asa).
\nin psihiatrie, insa, practica profesiei presupune nu numai acumularea unor cunostinte biologice sau biochimice, cum este de regula cazul medicinii somatice, dar si a unor temeinice cunostinte de psihologie, sociologie, religie si chiar de filozofie, care se adauga cunostintelor biologice (psihiatria ramanand totusi in centrul medicinii).
\nDin aceste motive, in psihiatrie, asa cum vom vedea pe parcursul lucrarii, sinonimii maestrilor din specialitatile medicale au format o nomenclatura careia partidul i-a trasat sarcina sa creeze o “psihiatrie socialista”, opusa psihiatriei occidentale, pe care ei o numeau in deriziune “psihiatria burgheza”.
\ninchipuiti-va o asemenea absurditate intr-una dintre disciplinele medicale, cum ar fi cardiologia sau chirurgia. Din aceste motive, comunistii au considerat psihiatria ca pe un camp de lupta ideologica, in care “emanatiile” filozofice marxiste trebuiau sa lupte si sa castige disputa cu conceptele burgheze: psihologia si sociologia nemarxista, pe care psihiatria din Occident si le adjudecase dupa un lung drum al dezvoltarii multor stiinte umaniste, nu numai de esenta biologica sau biochimica. Vom vedea pe parcursul lucrarii cum pe aceasta baza, psihiatria din tara noastra va fi practic politizata (in sensul ideologiei comuniste), organizata si condusa de oamenii regimului, agreati de catre Securitate, psihiatria fiind nu numai in atentia organelor de partid, dar si a acelora de represiune.
\nCe a urmat a fost doar un mic pas, pentru ca regimul comunist sa se foloseasca de psihiatrie in scopurile sale represive, asa cum o facea de fapt in toate domeniile de activitate, toate fiind aservite scopului pastrarii puterii.
\nDar aceasta politizare comunista a psihiatriei a dus aproape in mod reflex la aparitia unei permanente rezistente si chiar a unei miscari de dizidenta, caci ce ati fi dorit, iubiti colegi, sa opunem noi “psihiatriei socialiste”, creata cu migala timp de aproape 50 de ani?
\nA sustine azi ca psihiatria practicata in Romania comunista – in ciuda abuzurilor ideologice si a inapoierii stiintifice – a fost o desfasurare normala, si aceasta doar pentru a pastra o falsa “pace interna” sau in numele unei false colegialitati echivaleaza cu o monstruozitate pe care doar somnul ratiunii o poate tolera.
\n“Psihiatria socialista” trebuie sa dispara impreuna cu maculatura si nomenclatura care au fundamentat-o si aceasta atat din motive de moralitate, cat si din necesitate. Cerem deci ingaduinta colegilor nostri si chiar opacului Minister al Sanatatii, pentru a putea duce la bun sfarsit aceasta lucrare, incetul cu incetul si cu staruinta.
\nDar sa privim putin in jurul nostru. Tinerii si romanticii revolutionari au murit in decembrie 1989 cu ferma convingere ca in Romania comunismul va fi aruncat la lada de gunoi a istoriei. Respingerea comunismului a devenit, pentru acele momente, ratiunea de a se sacrifica a natiunii noastre si mai ales a tineretului nostru.
\ninsa, daca in 1945 comunistii lui Stalin stiau ca nu vor putea schimba un regim politic si nu vor putea comuniza Romania pastrand vechile structuri ale statului democrat burghez, trecand imediat la epurarea administratiei, armatei, politiei, magistraturii si institutiilor academice, revolutionarii din 1989 au avut naivitatea de a crede doar in puterea unei revolutii morale, pe care au stropit-o din plin cu sange, crezand naiv in “convertirea” vechii nomenclaturi. Nu numai ca s-au inselat, dar s-au inselat amarnic, motiv pentru care de atatia ani Romania se zbate inca in bratele unui criptocomunism tot atat de malign ca si comunismul insusi.
\nDaca in 1945 in tara noastra existau doar vreo 800 de comunisti, in 1989 numarul celor adevarati nu parea sa fie mult mai mare, caci cum altfel s-ar putea explica pulverizarea unui sistem represiv si a unui „partid de 4 milioane de oameni” in doar citeva zile.
\nDar, ca si in 1945, cohortele de profitori si de adepti ai unui materialism vulgar si ai coruptiei fara crez moral sau ideologic “s-au adaptat” rapid, preluand spre folosul lor tanara si fragila societate romaneasca post-totalitara. Treptat, a devenit clar ca nu va mai exista un proces al comunismului, punctul 8 de la Timisoara, ca si spiritul Timisoarei au fost respinse si insultate in chiar noul Parlament al Romaniei, iar fostii detinuti politici, ca si fostii dizidenti isi duc mai departe calvarul suferintelor, in timp ce revolutionarii din decembrie 1989 apar mereu ca figuri contestate, punandu-li-se in spinare toate greutatile actuale ale tarii.
\nVechea nomenclatura s-a cocotat din nou pe pozitiile anteriore, trecand de la dicteul fanatismului comunist, prin care isi asigura in trecut existenta parazitara, la promovarea unui “capitalism salbatic” si de taraba, pentru a compromite total idealurile revolutiei romane din 1989.
\nDar ce face poporul, ce fac cei multi, care ar trebui sa-i inlature pe acesti profitori?
\nPoporul, purtand in spate acea “psihologie a custii” din care abia a iesit, ca orice masa se teme de schimbare, iar sub comunisti simtul sau politic care il face pe om sa fie o fiinta unica in univers s-a atrofiat, cine stie pentru cata vreme.
\nCa si in trecut, poporul este lovit de putere in existenta sa (somaj, subnutritie, salarii de mizerie, permanenta inflatie) si de aceea, ca si in trecut, cedeaza oricarui paternalism ieftin, tiradelor nationaliste, celor mai simple manevre propagandistice ale fostei si actualei nomenclaturi care si astazi, fara nici o jena, lanseaza cu succes lozincile “salvarii poporului de mosieri si capitalisti” pana la diversiuni ridicole, cum ar fi culpabilizarea fostilor detinuti politici, gen Ticu Dumitrescu sau Corneliu Coposu.
\nEste oare situatia in psihiatrie schimbata? Nicidecum. Trebuie sa recunoastem, si comunistii au confirmat-o cu putere, ca medicina nu a fost niciodata independenta de puterea politica, dintre disciplinele medicale psihiatria fiind cea mai dependenta. Datorita naturii sale particulare, psihiatria are mereu de infruntat probleme etice si de esenta umana, daca ar fi doar sa ne gandim ca ea este singura disciplina medicala autorizata de catre societate sa interneze o persoana uneori chiar impotriva vointei sale.
\nPe de alta parte, psihiatria dispune de frontiere foarte vagi, iar psihiatrul, voluntar sau involuntar, isi poate utiliza “puterea” in defavoarea libertatii si autonomiei unei persoane. Psihiatria joaca deci si un rol “politic” activ, daca luam termenul de politic in acceptiunea de viata a „polisului”. Astfel, daca in tarile democratice extremistii de dreapta sau de stanga nu vor avea niciodata de-a face cu psihiatria, in Romania comunista, ca si in fosta U.R.S.S., practica psihiatrica a implicat factori ideologici si chiar politici, o parte a opozitiei fiind etichetata ca tinand de domeniul psihiatriei. Se stie cat de imprecise sunt criteriile de diagnostic in psihiatrie, iar intre simple simptome psihopatologice sau comportamentele neconformiste si un adevarat diagnostic clinic exista o mare deosebire. Astfel, multi dizidenti, supusi persecutiilor si injustitiei, traind intr-un permanent stres, au putut prezenta unele trasaturi psihopatologice reale, dar ei nu puteau deveni prin aceasta adevarati bolnavi psihici si numai ratiuni de natura politica au facut posibil acest lucru.
\nCa si in alte tari comuniste, in Romania, trei structuri particulare dictaturii au fortat limetele psihiatriei:
\n 1. Caracterul totalitar al statului;
\n 2. Locul ocupat de catre ideologie in toate domeniile;
\n 3. Teama viscerala a regimului de a nu-si pierde puterea si privilegiile.
\nAstfel, pe de o parte, individul nu avea drepturi, iar partidul era singurul care decidea, inclusiv in a considera pe un individ nebun, iar pe de alta parte stiinta era supusa – ca sa nu spunem servitoarea – ideologiei. Din aceste motive si psihiatria era “datoare” sa participe prin toate mijloacele specifice la mentinerea puterii regimului. Violenta se exercita impotriva oricarui individ care nu se putea “incadra” in colectivitate, asa cum era aceasta definita de catre partid, iar anormalul, ”bolnavul” era de aceea definit prin caracterul sau “asocial”, atipic, motiv pentru care socialismul condamna pe toti cei “originali”, pe toti cei care gandeau altfel, toate minoritatile (chiar si grupuri religioase sau rock).
\nFata de multi dintre acesti indivizi se va exercita o violenta “aseptizata “, o violenta in “halate albe”, motiv pentru care “normalii” vor semana tot mai mult cu o gradina zoologica, indivizii capatand tot mai mult acea “psihologie a custii” pentru care era normal sa voteze 99% pentru partid si conducator.
\nDar psihiatrul care interna un opozant politic sub pretext de schizofrenie sau paranoia se implica in mod constient in politica statului totalitar de la care astepta de fapt anumite atitudini care sa-i aduca avantaje. Apologetii “psihiatriei socialiste” explicau aceste “particularitati” ale actelor lor prin aceea a existentei unor deosebiri “esentiale” fata de psihiatria “burgheza”, adica aceea care se practica in Occident. Acest lucru a stat la baza respingerii fara discernamant sau argumente stiintifice a conceptelor psihologice si sociologice din psihiatria romana.
\nLa Honolulu (1977), Adunarea Generala a Asociatiei Mondiale de Psihiatrie a consemnat insa, in mod franc, utilizarea “psihiatriei socialiste” ca arma politica, adoptand urmatoarea rezolutie: ”Asociatia Mondiala de Psihiatrie ia nota de utilizarea abuziva a psihiatriei in scopuri politice si condamna aceste practici in toate tarile unde se practica, invitand organizatiile profesionale psihiatrice de a renunta la aceste practici si de a le suprima. Asociatia dispune de numeroase marturii privind utilizarea sistematica a psihiatriei in scopuri politice in U.R.S.S.”. Delegatul nostru la acest congres a fost ideologul comunist al psihiatriei romanesti V. Predescu, un politruc format la Leningrad (studentie si doctorat), alaturi de colegul lui de studii in U.R.S.S. – Milea \u00aatefan, care a primit si el sa „haiduceasca” Departamentul psihiatriei infantile. Din acest motiv, reactiile autoritatilor romane au fost identice cu acelea ale U.R.S.S. Astfel, presiunilor externe li s-a raspuns invariabil ca ele reprezinta un “amestec” in problemele interne, iar opozitiei interne i s-a raspuns ca atitudinea de condamnare a “psihiatriei socialiste” nu constituie decat “agitatie anticomunista”. Abuzul in sine a fost negat atat in U.R.S.S., cat si in Romania, iar din pacate, doar oficialii romani mai neaga astazi abuzurile psihiatrice din timpul regimului comunist.
\nCe se intampla insa acum, dupa atatia ani de la caderea comunismului, cu cei peste 1.000 de psihiatri romani? Nimic, sau ca sa fim sinceri, psihiatrii sunt la unison cu tara de pana in 1996, votand 99% pentru nomenclatura comunista.
\nTraind in frica si teroarea din trecut, psihiatrii romani (o colectivitate in mare parte feminizata) traiesc si astazi, in libertate, acelasi sindrom al “custii” sub conducerea fostilor “profesori” comunisti, vazuti de cei ce au fost favorizati chiar ca “generosi si de un profesionalism indiscutabil”, asteaptand ca de obicei sa nu se intample nimic in psihiatrie.
\nPsihiatria occidentala dispune de lucruri cu care un psihiatru roman format la scoala comunista nu este acomodat (mai ales datorita lipsei de cunostinte psihologice sau sociologice, precum si ca urmare a noilor cuceri biochimice). Exista in Occident un tip nou de institutii de tratament, care ar bulversa complet sistemul azilar in care s-a complicat asistenta psihiatrica in perioada comunista, cea care prezinta acum bufoniada “reformei”, pe care in realitate o resping. Cum sa-si adjudece psihiatrul roman toate acestea? Nu este oare mai bine ca, sustinand pe vechii profesori (vechea nomenclatura), sa mentina vechea organizare si vechile conceptii cu care psihiatrul roman s-a acomodat deja de peste 45 de ani? Se vede doar ce ravagii face reforma in orice domeniu in care este pusa in cauza. \u00aai ce daca psihiatria romana va ramane inca decenii in sir condamnata. Cat despre tineret, el fiind mai degraba interesat de emigrarea in Vest, implicarea sa este ca si inexistenta.
\nScriem aceasta carte pentru ca am simtit ca demersul nostru se afla de aceasta data “in sensul istoriei” si nu doar ca in ultimele cinci decenii, cand ne-am luptat doar cu morile de vant. O facem si astazi chiar daca inca establishmentul psihiatric este acelasi (comunist si potrivnic). Parafrazand un verset biblic, adevarul trebuie strigat de pe acoperisurile caselor, iar daca nu-l vom face noi atunci il vor striga pietrele in locul nostru.
\nAutorul declara ca intreaga teorie privind competenta nomenclaturii si nivelul “inalt” al psihiatriei romanesti din perioada comunista este o minciuna, iar abuzurile etice din trecut au devenit o tragedie de care actuala psihiatrie trebuie sa se purifice.
\nFacand din psihiatrie servitoarea sistemului represiv, oficialii psihiatriei de astazi au facut si fac o greseala istorica, nu numai impotriva unei discipline medicale, ci si a unei natiuni, a natiunii romane. Participand ca oficiali la represiunea psihiatrica, ei au fost instrumente docile ale unei “organizatii criminale” create de catre statul comunist, fenomen pe care istoria nu l-a mai cunoscut decat in statul fascist-hitlerist. \u00aai in loc sa le fie rusine si sa se pocaiasca, fostii tortionari, ataca, acuza, ca si cum istoria s-ar mai putea intoarce la comunism.
\nCompetenta lor? Sa fim seriosi. in ce domeniu a mai promovat comunismul competenta? Dosarele de cadre, zecile de functii pe linie de partid, studiile din U.R.S.S. sau la “\u00aatefan Gheorghiu”, acestea erau sursele competentei “profesorilor generosi si de un indiscutabil profesionalism”.
\nAm pornit la alcatuirea acestei lucrari mai multi, la inceput chiar o organizatie intreaga – A.P.L.R. (Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania), dar, sub conducerea unor fosti politruci, organizatia a capotat lamentabil. Pe parcurs, multi au vazut ca din acest tip de activitate nu se pot trage avantaje, pe altii i-a apucat frica speriindu-se de gestul pe care era cat pe ce sa-l faca.
\nPutem spune totusi ca lucrarea reflecta punctul de vedere al adevarului si cel putin al spiritului in care s-a format Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania.
\nSupunem fenomenul abuzului psihiatric din Romania unei analize teoretice si in ceea ce priveste modalitatile sale practice. Adversitati de tot felul au fost sau nu rezolvate, dar cel mai greu a fost de trecut peste frica, teama permanenta de persecutii, greaua povara a tradarii liderilor Asociatiei Psihiatrilor Liberi. Sute de cazuri de abuzuri psihiatrice nu au ajuns la noi, ele au fost ascunse cu grija, ca si dosarele Securitatii. Treptat, elanul de a dezvalui cazuri de abuzuri s-a atenuat si o “monstruoasa coalitie” s-a format intre fostii tortionari si chiar conducerea Asociatiei Psihiatrilor Liberi, o elita de acum “realizata”: cu functii de profesori, vizite in strainatate platite de altii (vechea obsesie a romanului comparabila doar cu obsesia pentru salam), acces la putere, „stima si consideratia” elitei comuniste etc. Din cauza acestor adversitati consideram lucrarea ca fiind incompleta, dar si ca o prima bresa in cetatea minciunii si a incompetentei.
\nTartorii psihiatriei comuniste sunt inca in forta, detinand si astazi toate atuurile puterii. Ei si cei cativa conducatori corupti despre care am vorbit sunt azi singurii interlocutori ai ministerului, ai strainilor care mai vin pe la noi si in special ai darurilor lor, singurii oaspeti ai reuniunilor internationale, unde pleaca fara nici un ban din propriul buzunar si unde, chipurile, ar reprezenta psihiatria romaneasca.
\nLa fel ca in trecut, Occidentul inghite totul pasiv, din lene sau dezinteres, devenind astfel foarte usor victima ofensivei celor care au luat puterea sau o detin in continuare in psihiatrie. Dar, in fond, cum spune si Paler, de ce ar trebui sa ne miram? Oare Ceausescu nu a primit de la occidentali cele mai inalte titluri si nu s-a plimbat la Londra cu caleasca regala? De unde sa stie el ca acestia nu sunt sinceri („colegii” lui, oamenii de stiinta sau marii sefi de stat ai Occidentului). \u00aai totusi, noi si altii ca noi vom fi mereu piatra de poticneala a acestor vechi si noi ‘‘profitori” ai psihiatriei, ai acelora care se opun oricarui progres al disciplinei noastre.
\nPastraveni – Jud. Neamt – 20 iulie 1993
\nP.S. Din cauza decalajului de timp de la redactare la editare, o serie de evenimente sunt astazi depasite (de exemplu ocuparea unor anumite finctii), iar o serie de tartori comunisti exemplificati au plecat spre “Campurile Elizee”. Faptele lor si situatiile descrise raman pentru istorie, motiv pentru care aceasta lucrare-document nu le poate eclipsa.
\nPiatra Neamt, 2005<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sunt autorul unei lucrari intitulate „Psihiatria sub dictatura;O carte alba a psihiatriei comuniste in Romania”. Are in jur de 138 pagini dactilo pe foaie A4 As dori sa o tiparesc dar nu am mijloace,fiind pensionar(am lucrat peste 40 ani in psihiatrie,cadru didactic universitar). in tara nu am avut sanse de publicare chiar la Humanitas,fundatia Soros,referentii […]<\/p>\n","protected":false},"author":5,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/215"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/5"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=215"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/215\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=215"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=215"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=215"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}