{"id":3055,"date":"2007-10-10T09:23:02","date_gmt":"2007-10-10T06:23:02","guid":{"rendered":"http:\/\/www.curaj.net\/?p=3055"},"modified":"2007-10-11T01:07:55","modified_gmt":"2007-10-10T22:07:55","slug":"protest-la-ambasada-republicii-moldova-din-varovia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/?p=3055","title":{"rendered":"Protest la ambasadele RM din Varşovia"},"content":{"rendered":"

Click aici să vezi reportajul de la primul protest<\/a>În timp ce scriu asta ascult la Radio Moldova (internaţional, pe web) că o ducem foarte bine în RM şi că drepturile omului sunt OK, că se consultă şi va mai consulta guvernarea cu societatea civilă, etc.
\nCe să zic, tocmai am contestat azi asta prin protestul meu la ambasada de aici unde mă aflu (şi avem astfel de reprezentanţe consulare cam în toată lumea, îndemn să aflaţi unde sunt şi să faceţi ca mine, dar mai ales să vă gîndiâi cît ne costă ele, deci o pleadoarie subtilă pentru unire ;-))
\nÎnîi am intrat să vorbesc cu ei, eram ajuns mai devreme şi nici maşna poliţiei încă nu era venită. La poarta ambasadei mi-au spus la interfon, cu voce cristalină de tînără (probabil cea pe care aveam s-o văd peste o oră, deci la cinci fără un sfert, plecînd de la servici mai devreme decît sfîrşitul oficial de program ;-)) că pentru problema mea trebuie să mă adresez la consulat.
\nChiar după colţi e altă poartă, n-am reuşit să sun că un tînăr mi-a deschis şi m-a invitat înăuntru. Aflu că chiar el e consul, Andrian POPESCU, parcă aşa avea să se prezinte mai tîrziu.
\nAveam pornit reportofonul încă de la discuţia interfonică, după ce m-am prezentat îl întreb dacă pot să înregistrez discuţia noastră, el muţeşte cîteva clipe apoi îmi ordonă să închid, că trebuia întîi să-i cer permisiunea.
\nCheamă o doamnă consilier politic, probabil o crede mai informată sau responsabilă.Nu-mi amintesc cum s-a prezentat cînd mi-a strîns mîna, dar pe situl web al ambasadei: www.Moldova.pl găsesc o singură femeie – Gabriela MORARU.
\nI-am întrebat cîţi angajaţi are misiunea, cîţi beneficiari, cîţi potenţiali beneficiari estimează că are. Ei erau atît de bulversaţi că nu prea ştiau cum să răspundă, cel mai des răspundeau tot cu înrebări, mai ales despre mine, nu puteau înţelege de unde m-am luat pe capul lor atît de insistent.
\nAm înţeles că sunt 7, dintre care doar 4 diplomaţi. Au zis că taxele pentru servicle consulare au fost fixate de Guvern şi că-s pentru toate misiunile aceleaşi.
\nEi nu ştiu nimic despre mine şi Hyde Park, totuşi înţeleg că au fost informaţi despre protest, chiar dacă se prefac surprinşi cînd le spun şi io vestea.
\nLe-am mulţumit şi am anunţat că voi avea curînd un mesaj de transmis şefului lor ori chiar premierului. Au zis OK şi i-am lăsat.
\nÎn stradă deja venise maşina poliţiei. I-am salutat de departe şi unul s-a apropiat. A fost complet dezarmat cînd i-am zis că nu înţeleg ce-mi zice. Vroia paşaportul şi i l-am dat, a chemat maşina mai aproape şi au început pe rînd să-l răsfoiască îndelung.
\nIo m-am pus pe scris lozinca. Ţineam fluierul între dinţi, dar mi-era oarecum să sparg liniştea acolo, în plus era o duzină de cîini prin preajmă, la fiecare casă barosană în curte.
\nOricum, trecea foarte rar cîte o maşină şi oricum mă vedea că stăteam pe colţ şi ei coteau toţi în jurul meu.
\nPoliţistul s-a apropiat în 5 minute cu paşaportul meu albastru şi a vrut să ştie ce scrie acolo.
\nI-am spus că e în română şi m-a rugat să spun rar în rusă ce înseamnă mesajul meu. Totuşi şi-a
\nnotat buchie cu buchie tot ce vedea, ca să verifice probabil că nu mint. L-am întrebat dacăpot să-i filmez zi a zis – sigur. A mai venit apoi o maşină de poliţie, el a urcat şi au plecat în
\nscurt timp.
\nAm rămas doar cu doi, curioşi. Au venit şi ei să afle ce fac, a trebuit să repet pe degete tema acţiunii şi cît am de gînd să stau. Le-am făcut şi lor poze.
\nDe la consulat au ieşit tînărul şi doamna să afle detalii despre protest. Au început iar cu întrebări la care le-am răspuns o dată. Le-am reproşat că nu m-au lăsat să înregistrez, acum le-aş fi dat să asculte ce au mai auzit. Mi-au explicat răbdător şi, de data asta, mai puţin crispat că nu e voie în interiorul ambasadelor. Le-am repetat şi io motivaţiile mele generale,
\nle-am explicat şi detalii, apoi i-am asigurat că trimit degrabă şi declaraţia pntru cei de mai sus. Mi-au mulţumit şi s-au retras după un sfert de oră.
\nTînărul m-a sfătuit să merg în faţa ambasadei, io am insistat să-i fac o poză măcar în poartă, dacă înauntru nu se poate, şi l-am rugat să se prezinte. A făcut-o parcă amabil.
\nA trecut pe lîngă mine o bătrînică din casa de alături, era curioasă să afle ce scrie pe lozincă. I-am explicat în rusă, că alte limbi a zis că nu ştie. N-are nimic împotrivă să protestez şi chiar să rămîn în ţara ei. I-am mulţumit.
\nCînd am vrut să plec, la cinci şi ceva – am stat intenţionat să văd cum reacţionează poliţia şi dacă ies angajaţii ambasadei în grabă de la servici – n-a mai ieşit nimeni, dar l-am văzut la balcon fumînd pe un nene care părea să fie ambasadorul, dar care s-a întors şi a plecat precipitat cînd a văzut că am intenţia să-l fotografiez.
\nÎntr-o oră şi ceva n-a venit nici un cetăţean să apeleze la serviciile ambasadei sau consulatului!
\nAm mers o jumătate de oraş cu lozinca pe mine, să verific iar reacţiile trecătorilor. Primii m-au abordat doi poliţişti, derutaţi şi ei că nu înţeleg nimic. Pînă la urmă a fost inutilă comunicarea, ei doar şi-au notat datele de paşaport şi au zis la urmă, peste cinci minute jumate: Thank you!
\nÎn staţia de tramvai am vrut să aflu de o tînără care se uita mai lung la mine dacă vorbeşte englezeşte (să o întreb ce iau pînă în centru), dar ea îmi spune că vorbeşte chiar româneşte. M-am bucurat, era basarabeancă, lucrează de doi ani acolo. I-am zis de protest, de experimentul meu, m-a urcat într-un tramvai greşit, probabil de emoţii, şi am lăsat-o acolo uluită.
\nPînă în centru lumea se uita lung la mine, mai ales pentru că nu putea desluşi ce am inscripţionat pe piept (las-să ştie ei cum mă simt io privind inscripţiile lor greu de parcurs cu ochii, darămite de înţeles sau pronunţat ;-)), însă nimic notabil nu mi s-a mai întîmplat în continuare.
\nDe asta mă opresc aici şi vă mulţumesc pentru răbdare.
\nO.Brega<\/em><\/strong>, 10.10.07
\n———————————————————————
\nClick aici să vezi sediul mare al ambasedei RM în Polonia<\/a>Tel. contact: +48 880 232 245
\nPe 10 octombrie, între orele 16-17,00 intenţionez să pichetez ambasada noastră în Polonia (e pe strada Iemelinska, 1, într-o fundătură) ca să reclam încălcarea flagrantă şi sistematică drepturilor omului în acel stat. Amintesc eventualilor susţinătooare (aderenţi) că acţiunea e legală aici prin faptul că am anunţat-o încă de vinerea trecută, vezi documentul fotografiat aici<\/a>.
\nAm cules de pe stradă un poster (e campanie electorală şi găseşti cîte vrei) pe care voi scrie (verso) MI-E FRICÄ SÄ REVIN ACASÄ, MI-E RUŞINE SÄ SPUN DE UNDE VIN!
\nDacă aveţi alte sugestii, propuneri, comentarii vă rog să le faceţi aici.
\nTot aici puteţi comenta pichetarea ambasadei române, pe 12 octombrie la aceeaşi oră (str. Chopin, 10). Mi-r folosi ideole voastre poate la scrierea unei declaraţii pe care să o fac publică sau înregistrez la reprezentanţele noastre diplomatice din Polonia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

În timp ce scriu asta ascult la Radio Moldova (internaţional, pe web) că o ducem foarte bine în RM şi că drepturile omului sunt OK, că se consultă şi va mai consulta guvernarea cu societatea civilă, etc. Ce să zic, tocmai am contestat azi asta prin protestul meu la ambasada de aici unde mă aflu […]<\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[2,1],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3055"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=3055"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/3055\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=3055"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=3055"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.sergiubrega.com\/curajnet\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=3055"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}