Curajosii osteni ai lui ªtefan cel Mare si Sfint ne-au aparat vitejeste plaiul si onoarea neamului la timpul sau, sa nu fim subjugati, umiliti de cotropitorii straini. Ne-au aparat, de asemenea vitejeste haiducii. Ne-au aparat, am zice eroic, slava lor si tarii si actualii democrati, fiind in opozitie de neimpacat cu laudarosii si promitatorii guvernanti.
Cu rabdare, zice o vorba din stramosi, treci si marea. Desigur cu rabdare, dar numaidecat, am adauga, si cu curaj civic.
Da, soarta tarisoarei noastre din toate timpurile a fost sa fie grea si cu ghinion. Am trecut prin mai multe incercari, inclusiv si prin malaxorul totalitar – stalinist. O trista amintire.
Daca prinzi sa rasfoiesti fila cu fila istoria neamului nostru, apoi altii, cu regret, ca rauvoitori, mancurti, lingai am avut si inainte vreme. Aveam, din pacate, si fricosi in randurile noastre, a basarabenilor. La ora actuala, de ce sa ascundem, numarul rauvoitorilor si vanzatorilor de neam nu a scazut, din contra, e in crestere. Ca sa vezi, se vor si ei mari si tari, se vor introdusi in analele istoriei. Scuzati, fara merite si curaj civic si crestinesc?!
intr-adevar, sa fii curajos in toate pornirile tale omenesti nu e un lucru usor, ba e, daca vreti, o intreaga concentrare de putere fizica si morala. E usor sa-l imbrancesti pe un om slab, neputincios, e mai greu, cu mult mai greu sa-i pui la punct pe oamenii necinstiti, hapsani, mincinosi. Cu antihristii, bolsevicii, comunistii, un adevar trist, ne-am convins, or, o sa ne convingem pina la urma, e imposibil sa-i reconvingi in ideologia lor utopica. Ei tin una si buna: noi suntem buricul pamintului, noi suntem binevoitorii si stapinii lumii!
Ati fost, mai exact ati vrut sa fiti si v-ati compromis rusinos, calcand crud adevarul sfant.
Hai, oameni buni, sa spunem, in sfirsit, unul altuia ce avem sa spunem in fata, mai ales sefilor, parlamentarilor, guvernantilor. Mai mult decit atit, ne facem morti in papusoi, calcand pe aceeasi grebla fara a lua seama de invataminte. ªi-i votam cu ochii inchisi. Sau alt exemplu, inca mai crud: unii deportati, trecind prin sita si dirmonul neomenesc bolsevic, ii mai indreptatesc, se intimpla ca chiar si-i mai lauda.
De ce ne injosim, scumpi crestini?
Ar fi cazul sa dam dovada de curaj. Nimeni nu ne va face dreptate, doar noi singuri trebuie sa avem grija de noi. Soarta-i soarta. Dar chiar sa fii atat de lasator si de indiferent la toate ce se petrec cu tine si imprejurul tau nu e normal.
Multumim Domnului, ne-a dat noua, basarabenilor, in mostenire un pamant manos, ne-a dat si o bucata de mare cu valuri jucause sa ne scaldam si sa ne intremam, ne-a dat, se stie, si un sirag de munti, ca sa fim mai aproape de cer, nouri si Cel de Sus. Nu le-am pastrat si le-am pierdut.
Pare-se pentru totdeauna…
Lasatori suntem din fire, lasatori. ªi darnici.
Uite cind e vorba de o palma de pamint din jurul casei noastre acolo nu cedam nici un centimetru, ne facem voinici nevoie mare si peste noapte mutam copacul vecinului mai departe de hat, ca peste noapte vecinul sa-l mute acolo unde l-a pus. Ce principialitate! Dar mite cind tarisoara ne impart pe nedrept si ne despart, tacem chitic, de parca nu e de datoria noastra s-o aparam. Pai miine, poimiine, raspoimiine vine hotarul tarii peste harmanul casei cui o avem, la sigur.
Sa vezi si sa nu crezi ceea ce se intimpla pe partea stinga a Nistrului. De citiva ani paminturile stramosesti ale gospodarilor sunt pe nedrept… arestate: nici sa semene piinea cea de toate zilele, dar nici s-o culeaga. Se aresteaza in mod barbar alfabetul stramosesc, nepermitindu-se elevilor sa invete in grafia latina. Lupta sarmanii, ia acolo o mina de oameni, cum pot cu separatistii, chiar aratind curaj si barbatie. Dar noi, majoritatea, de ce nu le dam o mina de ajutor cum s-ar cuveni intr-o tara ce se respecta si se vrea puternica si independenta, si democratica, si europeana?! Ba bine ca nu.
Ni se denatureaza istoria neamului. Iarasi tacem. Ei bine, dar de ce tac istoricii, invatatii?! Poate unii si se revolta.
Asta-i buba, nu sunt uniti nici ei, invatatii, ca si tot neamul nostru. ªi uite avem ce avem…
Sa invidiezi ce mindrie si curaj au balticii. Uite, domnule, cum s-au luat mina de mina letonii, lituanienii, estonienii, jucind hora unirii concomitent toate capitalele – vechiul Vilnus, frumoasa Riga si batrinul Tallinn! Convingator pentru toti oamenii de buna voie. Poate ar fi cazul si noi, basarabenii, sa ne apucam haiduceste de miini, cum o faceau pe timpuri si rastimpuri stramosii nostri, si sa jucam hora mindriei neamului. Unde mai pui ca acolo unde joaca moldovenii pamintul geme!
Curaj, scumpi basarabeni! Niciodata nu s-a stiut neamul nostru de fricos. Posedam calitati frumoase omenesti, crestinesti. Sa si raminem asa, cum suntem, cum ne-a creat Dumnezeu. Unde mai pui ca suntem un plai mioritic, pasnic, primitor!
Dar in nici un caz sa nu uitam de curaj si barbatie, de care au dat dovada vitejii nostri stramosi, ca sa fim si sa raminem destoinici stapinitori ai piciorului nostru de plai, vorba sfinta a cronicarilor, ca o gura de rai!
Curaj, dragi basarabeni! Am rezistat deportarilor injositoare si umilintelor bolsevice – staliniste, sa rezistam si pe viitor tuturor incercarilor!
Cu destoinicia omeneasca, cu destoinicia crestineasca.
Sa nu ingenunchem in fata rauvoitorilor!
Sa ne ajute si Domnul!
ªi credinta in tot ce e scump si sfint!
ªi curajul haiducesc!

Boris COVACI
Pensionar