Prolog. Nu mă deranjază furia vulgară. Nu-i critic pe unii — adevărat. Ce va face Teleleu&co dacă-i critic şi pe guvernanţi. Scriitura mea nu este una electorală, nu decid eu alegerile, am dreptul la păprere şi predicţii. Nu am scris despre victoria lui Voronin; lucrurile sunt mai grave — va fi un cîştig al ruşilor în competiţia geopolitică cu americanii. Este o constatare. Veţi înţelege după 5 aprilie.
La temă. Îmi pare bine că şi fra Iura a scris despre Ele 1990; şi e corect în privinţa tovarăşului Vanea /Gadîrcă/ — el a pus frontul la dispoziţia lui Lucinschi, care, repet, începuse bine: facem două tabere şi luptăm.
Care a fost poziţia mea, prin care am supărat multă lume, pe ghimpi îndeosebi. Afirmam că nu-i obligator ca chiar toţi poietaşii, gazetăraşii, istoricaşii / specialişti în istoria PCUS sau comunism ştiinţific/ să se facă deputaţi — asta în primul rînd. În al doilea: deputaţii US să nu candideze, ci să controleze alegerile. Cei în cauză chiar nu înţelegeau .ei să nu aibă mandat? Ţin minte că în astfel de discuţii Leonida Lari s-a exprimat cam aşa: Soarta Basarabiei se va decide nu la Chişinău şi nu la Moscova, ci la Bucureşti. Soarta ei s-a decis acolo şi întrun final a fost şi terfelită rău… Din păcate.
Şi Laie Daibîja a influienţat alegerile. Exemplific doar prin cazul care a fost cîndva amplu mediatizat — cel al Nicolae Matcaş, viitorul ministru al învăţămîntului, care cu ajutorul lui Laie a pierdut . Este vorba de o competiţie personală. Ştiu că în toamna lui 91 încercase o demitere a lui Matcaş în favoarea sa. Matcaş din cîte înţeleg eu a fost un ministru bun şi un om integru, spre deosebire de majoritatea «elitei» noastre.
Cei de la alte ziare la fel au decis soarta alegerilor în mare măsură — nu este tema mea…
Ce au făcut aleşii, care sunt faptele lor?
Se laudă Al-ru Tănase cu tăticu Costică: a votat independenţa. Dar cine nu a votat? Şi ar trtebui să se ştie că independenţa a fost darul lui Elţin.. Alte fapte: discuţii sterile despre denumirea legislativului: termenul modern parlament sau arhaismul de origine slavonă Sfatul Ţării?
Dar de fapt au avut decît grija căpătuirii.. Şi fiind mari unionişti, au crezut sincer că prosperarea Moldovei este contra unirii, deci ţara trebuia ruinată. Nu a fost un efort adevărat de a face ceva. Nu au fost în stare să evite provocarea cu războiul la Nistru etc. Atunci de fapt a început marea corupţie, care după război a luat amploare. Adevarat, nu aveau experienţă la început, dar aşa şi nu au acumulat-o.
Şi au sfîrşit mandatul cu ceea cu ce au început — au îndreptat calea lui Piotr Kirilîci la putere
Anii cît au avut controlul massmedia nu i-au folosit pentru a se organiza şi la alegeri au mers cu o formaţiune înjghebată în pripă. Ce scria toţi aceşti ani Laie în ziarul său? Aiureli! Ţăranilor li se sugera, că dacă nu înţeleg că sunt români, apoi nu au decît să voteze cu agrarienii; aceştea, «proşti» fiind aşa au şi făcut.
Unde-s acum aleşii? Unii revin, vor fi iarăşi deputaţi. Alţii îşi caută de treburi, bucuroşi că nu li se cere socoteală…
Iurie Ţurcanu