Pentru a trece nemijlocit la subiectul acestui post, trebuie mai intai sa introduc un personaj foarte important, care se vrea a face parte din elita politica a Republicii Moldova. Andrei Neguta: fost ambasador al Moldovei la Paris, in prezent reprezentant permanent al Republicii Moldova pe langa Consiliul Europei la Strasbourg,membru al Partidului Comunist. Conform unor investigatii preluate de aici, domnul Andrei Neguta nu a urmat scoala Ministerului de Afaceri Externe, deci putem spune ca diplomatia nu este chiar punctul forte al sau, si, de asemenea, dumnealui nu vorbeste nici limba engleza, cerinta imperativa pentru un diplomat. Absenteismul este o trasatura care il caracterizeaza pe Neguta, astfel incat in decurs de 2,5 ani de activitate ca ambasador extraordinar si plenipotential al Republicii Moldova la Paris, acesta a organizat doar doua conferinte de presa, iar una dintre aceasta a avut ca subiect victoria din 2005 a Partidului Comunist in alegerile parlamentare.
Surse neoficiale din Strasbourg spun ca Andrei Neguta este “amenintat” cu pierderea pozitiei pe care o detine in prezent, la fel, din cauza inactivitatii sale. O ocazie prielnica de a demonstra contrariul s-a dovedit a fi colaborarea cu Asociatia Studentilor Moldoveni din Europa (despre care intentionez sa povestesc ulterior) , care s-a aratat dornica de colaborare cu reprezentanta Moldovei, in pofida aspiratiilor sale apolitice.
Ieri, 27 octombrie, Reprezentanta Moldovei in colaborare cu Asociatia Studentilor Moldoveni din Europa si cu Reprezentanta Rusiei pe langa Consiliul Europei a organizat o intalnire cu moldovenii aflati la Strasbourg dedicat implinirii a 335 ani de la nasterea lui Dimitrie Cantemir, cat si scriitorului Ion Druta si compozitorului Eugen Doga, ultimii fiind inclusi pe agenda serii pe motiv ca in Republica Moldova saptamana curenta este dedicata limbii ruse, iar respectivii se afla la Moscova.
Intalnirea a avut loc intr-un amfiteatru al Universitatii “Marc Bloch” din Strasbourg si a fost anuntata pentru ora 17:00. Am ajuns acolo la ora 17:10, ca sa vad ca amfiteatrul respectiv era incuiat. Cu gandul ca am gresit sala, am mers si in celelalte sali din universitate ca sa verific – toate erau incuiate. Incepeam sa cred ca am fost pacaliti, pana cand nu l-am vazut pe Neguta intrand in institutie. Am inteles ca de fapt eu sunt cea care a venit la timp si ca vorba veche a moldovenilor care spune ca “daca esti chemat la 8 trebuie sa te duci la 9” s-a adeverit.
Am intrat in sala, am spus “Buna seara” si ni s-a raspuns cu un “Bine ati venit!” foarte entuziasmat. Am raspuns, la randul nostru cu “Bine v-am gasit” si am luat loc. Primii veniti erau Andrei Neguta si fiul sau, Vadim Neguta plus alte cateva persoane care semanau a fi si ele lucratori ai reprezentantei. Ca sa va faceti o impresie despre respectivii – toti aveau tinuta de “nacialnishi” moldoveni: costum si cravata, telefon mobil fixat la centura, expresie de om extrem de ocupat si important, care nu isi trece celularul pe regim silentios in timpul intrunirilor si care iese nervos afara ca sa raspunda la apeluri. Timpul se scurgea catre ora 18:00 si lume a inceput sa vina tot mai multa. Atunci am inceput sa gandesc ca totusi 18:00 era ora de incepere, iar noi am fost amagiti sa venim la 17:00. Am observat printre oamenii care veneau, in afara de studentii moldoveni, rusi si chiar francezi. Nu sunt sigura, dar cred ca erau si romani in sala. Pana la sosirea tuturor, in sala a rasunat muzica lui Eugen Doga, intrucat serata era dedicata si acestuia.
Nu voi mentiona nenumaratele minusuri la capitolul organizare si voi trece direct la desfasurarea propriu-zisa a serii. Trebuie sa mentionez ca fiecarui sosit i se inmana un text despre Dimitrie si Antioh Cantemir, care era semnat chiar de catre domnul Neguta in persoana. Am inceput sa citim, iar amica mea, care ma insotea, a observat inca din primele randuri multe greseli de gramatica si de exprimare. Insa cel mai mult mi-a atra atentia o fraza, menita sa fie “de introducere”, care zice asa: “On propose au lecteur une réflexion sur les relations entre la Moldavie et la France” ceea ce in traducere inseamna : „Propunem cititorului o reflectie despre relatiile dintre Moldova si Franta „. Deci eu stau in continuare si ma minunez: ce are Dimitrie si Antioh Cantemir cu relatiile moldo-franceze? Mai jos vedeti cateva poze cu textul in cauza, printre care si varianta finala a textului corectat de amica mea.
Seara a fost deschisa de catre Andrei Neguta si, din cate s-au inteles, omologul sau rus, caruia nu i-am retinut numele. Neguta a salutat pe cei prezenti cu “Buna seara, Добрый вечер, Bonsoir” ca mai apoi sa-si continuie, emotionat, discursul in limba rusa. Deci tot ce s-a vorbit a fost in limba rusa, chiar si faptul ca Neguta si compania lui sunt foarte onorati ca sunt prezenti si oaspeti francezi la intalnire, care studiaza cu mare dragoste limba si cultura rusa. Mai desprindem o trasatura a “reprezentantului” nostru: nepolitetea. Primo: se afla pe teritoriul unei tari straine, unde isi exercita activitatea diplomatica, deci ar trebui in primul rand sa vorbeasca in aceasta limba, indiferent de originea publicului; secundo: este reprezentantul Republicii Moldova, in Constitutia careea nu scrie ca limba de stat ar fi rusa, deci trebuia sa vorbeasca nemijlocit si in romana (sau cum o mai numesc comunistii…), indiferent, iarasi, de faptul ca evenimentul este unul in comun cu Ambasada Rusiei.
In discursul sau Neguta a vorbit foarte entuziasmat despre “prietenia foarte stransa dintre Moldova si Rusia”, despre faptul ca ieri, presedintele Dumei de Stat a Federatiei Ruse, Boris Gryzlov, s-a aflat la Chisinau, prilej cu care a vizitat si muzeul “A.S. Puskin” din Chisinau si despre inaugurarea unui monument inchinat lui Dimitrie Cantemir la Moscova.
In continuare, dansul a povestit despre viata lui Dimitrie Cantemir, iar omologul sau, care i-a fost tot timpul un fel de “coprezentator” a vorbit despre marele opere ale lui Druta si Doga, exprimandu-si fericirea si multumirea ca acestia se afla la Moscova in prezent. Remarc ca s-a vorbit despre toate aceste trei personalitati ca si cum ar fi fost comune pentru poporul rus si basarabean. Nu stiu daca cu buna stiinta sau nu (intrebare retorica, desigur) domnii au facut aceasta confuzie.
In sfarsit, stalcita limba rusa a lui Neguta si “blandetea” cu care diplomatul rus vorbea despre “drujba” dintre popoarele noastre au incetat sa imi mai zgaraie urechile si s-a trecut la vizionarea filmului “Dimitrie Cantemir”, in regia maestrului Loteanu, care, nu trebuie sa uitam, mereu s-a declarat roman (insa oricum este atribuit de catre PC&Co drept personaj al culturii ruse).
Nu voi comenta nimic despre film, nu cred ca are rost, insa voi pune accent pe una dintre frazele din discursul de incheiere al serii al mult-stimatului tovaras Neguta. Pe langa “Daca cineva are intrebari sau ceva de zis despre film sau despre Doga si Druta, va rog frumos” (totul in limba rusa, desigur), respectivul a incheiat “triumfator” cu “Iata, am urmarit cu totii o alta dovada a istoriei si culturii noastre comune cu Rusia”.
Printre cei aflati in sala, eu si amica mea cred ca eram privite ca oile negre din turma, intrucat majoritatea basarabenilor aflati aici sunt simpatizanti ai reprezentantei moldovenesti de la Strasbourg si pozitia noastra pro-democratica si pro-romaneasca in ceea ce priveste situatia politica a Republicii Moldova este cunoscuta.
Am adresat Asociatiei Studentilor Moldoveni din Europa intrebarea urmatoare: de ce nu s-au adresat la Ambasada Romaniei pentru organizarea unor astfel de evenimente? Mi s-a raspuns ca reprezentantii rusi s-au oferit sa achite inchirierea salii si ca Doga, Druta si Cantemir sunt personalitati ce tin si de Rusia.
Postez mai jos cateva poze din seara cu pricina. Nu voi face o concluzie, las asta pe seama voastra. Daca va pasa, vorbiti. Daca nu, pot sa va dau adresa lui Neguta.

Best regards.

*Pentru a vedea pozele, va invit pe http://jeseraisimmortelle.blogspot.com/