Moldova fără drepturi!!?

– SCRIE un articol!

Dacă n-aţi reuşit să vă creaţi un cont, vă invităm să plasaţi
textul / imaginile chiar aici, la comentarii!!

Portalul Curaj.Net

regulament – tot ce trebuie sa stiti despre acest portal –

Publicaţia CURAJ

întreaga colecţie de ziare din ultimul an –

Hyde Park

informaţii despre Asociaţia Hyde Park – activităţi şi proiecte –

Proiecte

ca să n-o lungim mult cu discuţii …daţi click aici –

www.cetatenie.curaj.net | cedo.curaj.net | protest.curaj.net | presa.curaj.net | video.curaj.net

……………………………………………………

61 de răspunsuri la “– SCRIE un articol!”

Comentarii mai noi »

  3. Bun.

    Sa presupunem ca eu, cetatean roman cu domiciliul in Romania si contribuabil toata viata mea la Statul Roman, am decis ca, dupa incheierea perioadei de cotizare la sistemul romanesc de Pensii, din varii motive intentionez sa ma stabilesc cu domiciliul in, hai sa spunem in Republica Moldova, tara vecina Romaniei.

    Am eu drept la pensie in acest caz de la statul vecin Republica Moldova?

    http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/837947/Basarabenii-trec-Prutul-pentru-pensii/

    RUSINE – Romaniei – RUSINE

  4. SCIMBARE E CUVINTUL DE BAZA IN MOLDOVA
    Nu mai trebuie de plans ca tara asta e de rahat. Trebuie de actionat. Trebuie si fiecare cite putin si toata tara se va schimba. Pe cei comunizati descomunizatii. Pe cei intunecati luminatii. Pe cei batrini facetii sa se gindeasca ca cei tineri.
    HAI MOLDOVA INAINTE SPRE PROSPERITATE.

  5. Au reactionat ca niste papuasi
    Am ras cu pofta. Dar sa recunoasteti cei care filmati „bravii nostri carabineri” ca ia-ti provocat la actiuni hazlii(dar soldate cu pagube materiale). Saracii nici nu stiau cum sa se comporte, MAI ar trebui sa le tina un curs ce prevede tehnici de comunicare cu cetatenii. Doamne, despre ce scriu eu? Nu vedeti ca incerca sa repare obiectivul camerei video, de parca era un detaliu de la un tractor? Carabinerii(fara carabine)puteau usor sa treaca peste situatia jenanta in care s-au pomenit – a fost nevoie doar de un zambet sau un gest prietenos, si apoi urmau sa patruleze mai departe.
    Dar au reactionat ca niste papuasi care prima data au vazut camera.
    In schimb au devenit vedete al Jurnal TV – http://www.jurnaltv.md/?article=1362

  6. Oleg, please…Confuzia Ilaşcu

    Ilie Ilaşcu este şi un actor al electoralei noastre, deci e binevenită o retrospectivă a acţiunilor sale. Sunt subiectiv – e normal să fie aşa, dar nu lipsit de obiectivitate.
    Am vorbit de două ori cu el. Prima oară prin 90, după Congresul doi al FPM; de fapt ne-am certat niţel, el fiind un fan al frontului, eu cel puţin un sceptic.Despre a doua întîlnire mai spre final.
    Care sunt faptele lui Ilie Ilaşcu, în opinia mea şi, evident, în măsura în care eu sunt informat?
    0.În 91 era contra alegerii unui preşedinte al R Moldova, deci contra întăririi statalităţii; era şi contra lui Snegur în persoană – nu-i de mirare că acesta nu prea s-a stăruit să-l scoată din puşcărie. Şi avea acces la tribuna separatiştilor (Dnesrovscaia pravda) pentru a-şi exprima asemeni opinii, deci a fost atunci cu separatiştii. Ulterior a fost folosit de către tiraspoleni în agitaţia lor pro separatistă. Presupun, îi vor ridica vre-un monumenţel la picioarele calului marelui Suvorov – merită.
    1.A fost printre cei care «s-au lăsat provocaţi» la război în 92, dacă nu chiar unul din provocatori – nu ştiu, presupun. Din cîte ştiu el nu-şi neagă calitatea de agent KGB.
    2.În 94 l-a tras în parlament pe Iurie Roşca, după ce anterior contribuise vîrtos la venirea sa în fruntea FPM.
    3.În 96 a pledat pro Lucinschi, nu fără succes./Avea motive să fie contra lui Snegur/.
    4. În 98 l-a făcut deputat pe Valeriu Mateiciuc/zis Matei/.
    5.În două campanii electorale a contribuit la victoria lui Vadim. Cu alte cuvinte la prostirea /nu deşteptarea!/ românilor.
    Cu ce s-a ales R Moldova din aceste activităţi ale sale /şi echipei/? Cu pierderea Transnistriei, se pare irecuperabilă.
    Şi România cu ce s-a ales? Cu o samă de eroi de seamă./Samă e diferit de seamă!/ Să-i fie de bine – îşi merită eroii.
    M-am ales şi eu cu ceva. În septembrie 2001 fiind eu la Bucureşti şi în mare încurcătură, am apelat la ajutorul său. În aceea unică discuţie ce am avut-o s-a lăudat că a ucis 16 cazaci şi nu regretă. Ulterior prin martie 2002 l-am sunat pentru un ajutor care nu-l costa nimic, el fiind şeful comisiei respective în Senat: asistenţă medicală în cadrul unei greve a foamei, care a durat 23 de zile şi din care am ieşit printr-o minune a lui Dumnezeu fără ajutorul sfîntului Ilie şi a medicilor români care s-au dovedit …români adevăraţi şi mai puţin simplu oameni , în conformitate perfectă cu Petre Ţuţea – ideologul…
    Recent Ilaşcu este citat contra lui Roşca. Careva Păduraru care 10 ani în urmă î-l ponegrea pe Eminescu, azi o face pe velgazetarul în ziarul lui Teleleu Tănase / Tîmpul/ spre satisfacţia tuturor laşilor şi ilaşcilor, care la momentul potrivit nu au avut curajul să i se opună deschis şi onest lui Iura, tizul meu, apropo.Şi interesele de clan sunt declarate interese naţionale, pretutindeniste chiar. Şi Ilie Ilaşcu mai e folosit odată. Şi nu protestează, presupun eu, îi place chiar să se ştie nu de unică folosinţă, reciclabil. De rîs aceste argumente «i-a transmis lui Matei că Roşca e agent». Or, agentul Mate nu era mai puţin informat.
    Iurie Ţurcanu.
    Notă. Confuzia este o categorie în sistemul meu de percepere a Lumii. De fapt totul este confuzie, vorba parafrazată a lui Sachia Muni.
    Iu tsu. Apropo, m-am chinezit de răul ilaşcilor, teleleilor etc. Căci, dacă ei sunt români de vază, apoi eu sunt un modest chinez pe nume iu tsu!

  7. infailibilitate ereditară?
    Ascultînd ieri Vocea Vasarabiei am înţeles că Gr. Vieru a lăsat moştenire copiilor nu doar capitaluri, dar şi titluri. Gherasim dar şi ascultători „fideli” ai postului s-au revoltat că cineva a îndrăznit”să-l vorbească de rău pe însăşi Călin Vieru”. Deci fiul a moştenit şi infailibilitatea.Lae în ziarul său a promovatidea infailibilităţii lui Gr Vieru- motivul din care pentru mine acesta era Papa de la Bîc/sau Papa bîcilor, pardon/ Se moşteneşte acest titlu, sau Lae va convoca un conclav pretutindenist, că nu pot bîcîî /mai ales în anul buhaiului/trăi fără papă.
    gestul lui Călin de a se face mare politician este o sfidare la adresa alegătorilor: ne consideră aceşti filatelişti şi telelei chiar proşti de tot. Adică vom vota cu Gălin fiindcă el e fiul lui Grigore. Logică bîkiană,promovată intens la noi.
    Fiul , de fapt, este primul care aduce prejudicii memoriei tatălui său, băgîndu-l în tărîţa electorală.
    Un aforism de-al lui iu tsu chinezu sună cam aşa /în traducere liberă pe moldoveneşte/:
    Ne continuăm părinţii cu adevărat, atunci cînd corectăm greşalele lor/ cu sau fără voie/.Asta ar trebui să faci Căline, fiule, şi să te stărui să ocoleşti tovărăşia falşilor prieteni ai Lui Grigore Vieru. Să nu uit: tot respectul meu pentru Grigore Vieru – poetul.
    iu tsu

  8. A fost lansată acţiunea „Telefonul Schimbarii”

    Salut! Participa la schimbarea politica in tara ta: fii parte a retelei basarabenilor expatriati „Telefonul Schimbarii”! Convinge-ti familia si rudele din Moldova sa mearga la votare pe 5 aprilie si sa voteze IMPOTRIVA COMUNISTILOR. Expatriatii basarabeni sunt forta optimista a Schimbarii in Moldova. Convinge cel putin o persoana si vei fi unul din vectorii Schimbarii! Moldova merita O SOARTA MAI BUNA! Transmite acest mesaj tuturor prietenilor tai!

    Cu drag,

    Comunitatea basarabenilor din Belgia

  9. Who is/was who?
    Sunt primul care am îndrăznit să-l critic pe “fratele Iura” /a.1991, 9 iulie, ziarul Sovietscaia Moldavia/ şi nu fac azi o apologie a sa – nu este în stilul meu. Ceea ce apăr eu este adevărul istoric, total neglijat la noi.
    Iu Roşca este prezentat de către cei “drepţi” ca groparul MEN/Frontului Popular. Pentru mine tot ce se publică azi la temă face dovada dezinteresului total al societăţii noastre pentru istorie, inclusiv cea recentă.
    1.Agonia FPM a început îndată după campania electorală din 1990 cînd conjucturiştii veniţi la putere prin FPM au început să-şi facă interesele, neglijînd total interesul comun.
    2.Lovitura de graţie FPM a primit-o la al doilea congres al său din partea liderilor săi, troica I. Hadîrcă, V. Mateiciuc şi M. Ghimpu /în ordine descrescătoare/. A fost congresul victorioşilor, cei cu puterea nu s-au sinchisit să-şi demonstreze aroganţa şi alte desuuri, acoperite pînă atunci de zelul patriotic-naţional. Cu cît dispreţ a fost tratat Gheorghe Ghimpu de către I. Hadîrcă! Pe scenă triumfa fratele Mihai cu tovarăşul său Ion iar Gheorghe plîngea în sală. Şi azi Mihai permite lui Hadîrcă să prefaţeze opera lui Gh. Ghimpu…
    Majoritatea hotărîrilor congresului au fost aiurite, atmosfera euforică; totala lipsă de realism ia copleşit pe toţi, inclusiv pe cei, care în opinia mea trebuiau să rămînă treji, deştepţi adică /Petru Soltan să zicem/.
    3. La temă prezintă interes o hotărîre prin care se interzicea liderilor de partide ocuparea posturilor în stat. Este “meritul” lui M. Ghimpu-veljuristul frontului această decizie, prin care Snegur şi Lucinski au scăpat de tutela PC. Dar parlamentul a cerut şi de la mişcări acelaşi lucru şi Hadîrcă a fost pus în faţa dilemei: Frontul sau Jilţul. Pentru el alegerea a fost firească, uşoară deci.
    Cei care au rămas în mişcare dintre deputaţi nu au vrut să lucreze, lăsînd “munca de partid” pe Iurie Roşca, care la acel moment avea cu adevărat o perspectivă clară:. Frontul trebuie să fie partid politic nu asociaţie istorico-filologico-gazetărească.
    4.Ulterior a încercat Mircea Druc să preia conducerea – nu a reuşit şi motivul este acelaşi: nu a fost dispus să muncească, voia să fie un preşedinte de onoare, de sărbători, mari adunări naţionale. Avea omul alte planuri, de fapt.
    5.Ultimul genunchi I. Hadîrcă l-a dat MEN atunci cînd a demisionat din înalta funcţie ce o avea în Parlament, pentru a permite şi altora să arate că pot conduce. Apropo, în articolul citat la început am profeţit că la asta se va ajunge.
    I-am făcut şi o poezioară atunci, nu a fost tradusă, Rumenă gogoaşă. Sună o strofă cam aşa:
    Rumenă gogoaşă
    Şef încă din faşă
    Ţi-e secretăria
    Toată-a ta mîndria.
    Inspirat de ieşirile sale din partid /Comunist/, Front, Parlament, ulterior am compus un imn pentru toţi conjucturiştii de pretutindeni, se numeşte Flişchi-flioşc.Iată refrenul:
    Foaie verde aguridă
    Iese membrul din partidă
    Flişchi-flioşc /bis/
    Sincer, mii scîrbă de aceste rînduri, dar mai mult mi-e scîrbă de faptele tovarăşului Vanea, care face iarăşi flioşcăială la Vocea Basarabiei şi prin ziarele “bune”.
    5.Adevărat, Iu Ro nu a stat cu mînile în sîn, a luptat, a dat din coate / gurile rele zic că uneori şi din pumni-la război ca la război/. Important că nimeni nu i s-a pus cu adevărat în cale, ba din contră el i-a folosit pe toţi. Faptul este cunoscut şi acceptat de toţi. Exemplu: Mircea Snegur, pentru care mezalianţa /de ambele părţi!/, l-a păgubit şi din care Iu Roşca a ieşit nu doar puternic politic dar şi bogat. Cum s-a produs ea? Cum din duşmani înverşunaţi au ajuns prieteni la cataramă şi tovarăşi de luptă? Din cîte ştiu eu la mijloc a fost naşul Grigore Vieru, care la rîndu-i s-a împăcat cu “băbacu” după ce îl făcuse doi ani buni nu doar cu ou şi oţet…./ Exemplul este pentru cei care nu cunosc activitatea “politică” a lui Gr Vieru, care, repet, a prezentat o confuzie totală. La mijloc a fost şi tovarăşul de PSD a lui GV, pe nume Adrian Păunescu. Apropo, porecla acestuia este Porcul şi avînd în vedere că e mascur, am putea să-i zicem şi Vierul/
    Mai are rost să vorbim de valeţi precum Teleleu Tănase, P. Bogatîi şi alţii săraci de tot cu duhul?
    Şi încercarea de a-l detrona azi de către cei care iau fost lachei o vreme/un timp/ este nu doar zădarnică, dar şi deşucheată. În Orient se zice în asemeni cazuri: Ginul a ieşit din şip. Cu aceiaşi rîvnă cu care s-au spetit pentru Iu Ro, Tănase & co spetesc pentru Filat & Tănase şi alţii-nimic nou sub soarele nostru.. Relaţia Al Tănase- V Filat poate fi analogată cu cea Roşca C Tănase. Eu zic mai simplu aşa : Tata turnător, fiul filator, deci nu avem totuşi o dinastie.
    Revenirea în politică a unor…/epitetele le omit/… Tolea Şalaru, Ion Hadîrcă etc- foşti tovarăşi ai lui Iu Ro, de fapt profitorii evenimentelor anului 1989 cere o aplecare atentă asupra istoriei recente. Cine o va face? Velistoricii gen A. Petrenco / cu cu/ fac politică, că-i profitabil…
    Nu voi încheia cu vre-un slogan electoral, fie pro fie contra, ci cu promisiunea să detaliez în continuare faptele “apostolului” /al 12 pe lipsă- semn apostolic, aşa interpretează el/ Gadîrcă, a altor serafimi şi heruvimi.
    Iurie Ţurcanu.
    13 făurar 09.

  10. Prostia p(r)ost-ELECT-orală a lui Gregor Samsa

    O poveste aproape adevărată

    Gregor Samsa intră în casă transpirat. După o zi grea, doldora de probleme cotidiene, nu mai avu răgazul să se descalţe. Intră în casă aşa, cu tot cu ciubotele sale murdare de un noroi galben, lutos. Înaintă spre televizorul Record, moştenire de la bunelul său, şi se aruncă, fără vlagă, în fotoliul tare de lîngă geam. Aşa cum era obosit şi îmbrăcat din cap pînă în picioare, îi încolţi, în adîncurile minţii, un gînd de o mare responsabilitate patriotică. Era sîmbătă seara, iar mîine, dis-de-dimineaţă, Gregor Samsa trebuia să-şi dea votul pentru înflorirea naţiunii. Hotărîse din timp cu cine va vota, însă, atunci cînd era întrebat despre asta, îşi ţinea limba după dinţi. Atîta lucru se putea observa în reacţiile şi în comportamentul lui Gregor Samsa: nu mai era omul de altădată. O lehamite dezinvoltă ce îl caracteriză tot mai mult în ultima vreme îi dezarmă pînă şi pe cei mai înrăiţi tipi cu care Gregor Samsa obişnuia să polemizeze.

    Astăzi e patru aprilie. 2009. Multe amintiri pe care acum nu le mai poate suporta îl leagă pe Gregor Samsa de a patra lună a anului. Mai întîi de toate, 22 aprilie e ziua cînd se născuse Lenin. Din judecata lui Gregor Samsa, înţelegem că tot răul ar fi venit de la cifra 22, căci 2+2 fac patru, iar a patra este luna lui april. Gregor Samsa nu a uitat nici de patru aprilie 2005, atunci cînd, dîndu-şi votul pentru pEpEcEdE, şi-a pierdut singura speranţă pe care o mai avea. De atunci pînă acum, Gregor Samsa s-a schimbat radical. Nimeni nu mai era în stare să-i anticipeze reacţiile. În 2005, credea că numai partidul pentru care votase era în stare să schimbe ceva în ţara asta.

    Astăzi e patru aprilie. 2009. Mîine se vor desfăşura, în ţara lui Gregor Samsa, alegerile parlamentare, care se întîmplă o dată la patru ani. Gata. S-a terminat! Gregor Samsa, după îndelungate şi chinuitoare remuşcări, a luat decizia să se răzbune, mîine, pe trădătorii idealului său pierdut încă în martie 2005.

    Ca de obicei, Gregor Samsa îşi aprinde o Doina cînd iese din casă. La cinci aprilie 2009, însă, renunţă hotărît la acest tabiet al său. La ora opt dimineaţa intră primul în cabina de vot de la Secţia de votare nr. 22, amplasată pe strada Sovetskaya Armia nr. 22. Ţinînd în mîini speranţele sale pe care, întotdeauna, le investise cu atîta francheţe în lumină şi adevăr, nu mai avusese răbdarea să parcurgă cu privirea întregul buletin de vot. Ştiuse din timp pentru cine va vota, aşa că nu mai avea rost să-şi învenineze privirea cu toate porcăriile tipărite în buletin. Îşi concentră privirea în jurul cifrei cinci şi văzuse că favoritul se află în perimetrul privirii sale. Trebuia doar să dea dovadă de maximă atenţie, ca nu cumva să facă prostia de a pune ştampila în altă căsuţă. Zis şi făcut. După o slăbiciune legată de frustrările sale mai vechi, din martie-aprilie 2005, Gregor Samsa începu a tremura în cabina de vot. Se formase un şir lung de oameni nerăbdători, veniţi şi ei la datorie. Gregor Samsa nu mai avuse răgazul să mediteze foarte bine, căci cetăţenii adunaţi în jurul cabinei de vot începuseră să se agite din caza ezitării îndelungate a lui. Tremurînd, închise ochii. Îşi slobozise mîna tremurîndă, cu tot cu ştampilă, peste buletinul de vot, în perimetrul cifrei cinci. Ieşi din cabina de vot cu grabă, fără a verifica dacă a votat aşa cum a vrut. Aruncă buletinul în urnă şi ieşi, trîntind nervos uşa.

    În noaptea de cinci spre şase aprilie 2009, Gregor Samsa nu închise un ochi. Îl încercaseră vechile frustrări. Ajunsese în depresie p(r)ost-ELECT-orală. I se năzărise că ceva a greşit, că şi-a pierdut votul şi de această dată. Credea că pînă dimineaţa va trebui să trăiască o veşnicie.

    Cu noaptea în cap, la ora şase a.m., Gregor Samsa se sculă din pat. Peste două ore deschidea uşa centrală a Secţiei de votare nr. 22, amplasată pe strada Sovetskaya Armia nr. 22, nu departe de monumentele lui Lenin şi al lui Ştefan cel Mare şi Sfînt din inima urbei. Intră nervos în biroul preşedintelui Secţiei şi ceru să i se verifice buletinul în care, ieri, îşi pusese ultima sa speranţă. În plus, Gregor Samsa era interesat şi de validitatea buletinului său.

    Scurt pe doi: preşedintele Secţiei îi spuse lui Gregor Samsa că totul este bine, că nu s-a înregistrat nici măcar un buletin falsificat – toate buletinele cetăţenilor fuseseră acceptate cu mărinimie, fiind validate sută la sută. Gregor Samsa se aprinsese. Trînti cu pumnul în masă. Doar el venise să verifice el însuşi validitatea buletinului său. Preşedintele Secţiei de votare nr. 22, amplasată pe strada Sovetskaya Armia nr. 22, nu avuse încotro, îi adusese lui Gregor Samsa buletinul cu pricina.

    Chipul lui Gregor Samsa se întunecă cînd îşi aruncă privirea în buletinul pe care, ieri, îl slobozi în urnă. Nu reuşise să se răzbune pe actorii de la 4 aprilie 2005. Votase, din greşeală, tocmai două partide! Înregistrate cu numerele de ordine patru şi cinci în kilometricul buletin de vot. În cîteva clipe, Gregor Samsa îşi imagină sfîrşitul vieţii sale. Doar era convins, cu mult timp înainte de ziua alegerilor, că va vota pentru partidul cu numărul şase. Greşise fatal.

    Peste 24 de minute, Gregor Samsa atîrnă spînzurat de mîna metalică a monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfînt de pe strada Sovetskaya Armia nr. 22. Deasupra, peste cerul şi aşa întunecat, fălălăind zgomotos, trecuseră stoluri-stoluri, nesfîşite stoluri de ciori. Un copil (care mergea în acel moment pe stradă, tîrîind în urma sa o pungă plină pe care era desenată o inimă albastră cu steluţe galbene) fredonă, cu o voce matură pentru vîrsta sa, o melodie:

    Car, car, car!
    Ce-o fi în urnă?!
    Voturi, bani, proteste, ură?…
    Eu de una sînt convins:
    PATRU ANI – iar neînvins!!!

    Gregor Samsa muri subit la vîrsta de 39 de ani.

    Sursa Xpress Ψ-on

  11. Lupta mea

    Prolog la Vocea Basarabiei.

    Eu. Se ]mplinesc 20 de ani de la nişte evenimente, poate le comemorăm.
    Enache. Da…
    Eu. Sunt unul din protagoniştii acelor evenimente…
    En. Şi eu.Toţi am fost protagonişti.
    Eu. Ai organizat dumneata mitinguri, ţi-ai asumat vre-un risc?
    En. A-a-a, dumneata ai fost cu Ion de la Durleşti /presupun dl Ion Smoleanchin/ şi Dumitru Popa!
    En Invers, ei au fost cu mine.
    / Dacă dnii nu sunt de acord-să se pronunţe/

    Iată care-i situaţia. Enache, la acel moment om al radioului de stat şi «protagonist» nu prea a înţeles ce s-a petrecut, a mai şi uitat, fiindcă aşa-i memoria moldoveanului – scurtă şi selectivă sub aspectol folosului personal. Ştiu că nu voi putea reproduce succesiunea evenimentelor, nu am o arhivă, nimeni nu-mi va sări în ajutor /din cei bine informaţi/.

    Astfel, încep totuşi, în speranţa că adevăraţii protagonişti /cei pomeniţi, alţii/ vor interveni.
    La sfîrşitul anului 1988 protofrontul / Mişcarea Democratică în susţinerea restructurării/ devenise deja o structură birocratică, se învăţase a face declaraţii, pe care nimeni nu le lua în seamă şi din cînd în cînd organizau /în înţelegere cu regimul/ mitinguri la Valea Morilor, la Teatrul de Vară. Era bine pentru ambele părţi mai ales pentru guvernanţii, cărora nu li se strica «cea mai bună politică-pupatul de duminică» /de la Gr Vieru cetire/.
    Eu am avut îndrăzneala să sparg această cutumă şi pe data de 15 ianuarie 1989 în cadrul mitingului de la Teatru de Vara /fără voia organizatorilor/, apoi la estrada Lumina în cadrul cenaclului «A. Mateevici» /cu permisiunea lui Tolea Şalaru/, am făcut următoarea chemare:
    Începînd cu duminica viitoare, ora 12, vom ieşi duminică de duminică în piaţă pînă la victorie – grafie latină , limbă de stat.
    Pe 22 ianuarie şefii oraşului au organizat împreună cu Tolea /şedinţă cenaclului nu era prevăzuta, nici cerere sau autorizare nu era/ şi lumea era îndreptată spre rîpă cum se zicea atunci. Totuşi mulţi au ieşit în piaţă, au manifestat, apoi au mărşăluit , în zigzag spre Valea Morilor; după încheierea cenaclului au agitat lumea care a ieşit iarăşi în piaţă, mai apoi deschizînd traseul , devenit tradiţional: la Academie şi înapoi.
    În faţa Academiei a rostit un mic discurs Dumitru Popa..Eu am fost sfătuit să nu ies în prima linie, dar nici nu intenţionam, nu aveam scopul de a mă evidenţia, mă consideram, întrun fel, cu misiunea împlinită.
    Fiecare duminică eram supuşi terorii din partea miliţiei şi desigur securităţii. Nu ţin minte exact la 12 sau 19 februarie au fost arestaţi brutal mulţi participanţi la manifestaţii, printre care şi dl Mihai Moroşanu. Au început dosarele administrative, dar şi penale.
    Vineri, 24 februarie eu manifestam de unul singur în faţa Sovietului Suprem contra violenţei poliţiei şi Judecătoriei, presimţeam că voi fi închis, eram citat pentru a doua zi. Ceream o audienţă, nu mai ţin minte la cine. După ceva timp am fost invitat «în audienţă», am aşteptat vreo oră. A venit o ecipă de gradaţi pe uşa din spate, pe unde m-au scos ulterior. Un moment, esenţial pentru înţelegere. Era un spectacol, neobişnuit atunci şi s-au adunat mulţi gură cască, evident dintre cei din incintă, printre care în drumul spre uşă am fost surprins să-l aflu şi pe Gr Vieru. Doar pebtru o clipă m-am oprit cu gîndul să-i transmit placatele, în speranţa că va interveni.Ce era să zică: tovarişci…etc. Nu am văzut nici o mişcare din parte-i şi m-am lăsat dus. Aşa se lămureşte intoleranţa mea faţă acceptarea de către el a epitetului «omul baricadelor», de rînd cu Hadîrcă şi alţii, care la moment erau oamenii regimului. /Ca şi în alte cazuri e vorba de minciună la 200%, adică inversiune totală a realităţii/
    La judecătorie mă aştepta Alexandrov, judele care fără multă discuţie mi-a dat 10 zile de arest. Am reuşit să sun soţiei, care a ieşit cu copiii pe 26 şi ei au fost astfel printre protagoniştii mitingului şi demonstraţiei din acea zi. S-a scandat şi «Libertate lui Ţurcanu!» şi mulţi cred că chiar am fost eliberat. Nu am fost. În sala de judecată am declarat greva foamei şi la KPZ, la a patra zi am cerut asistenţă medicală. Sunt şi eu ticălos, nu am memorat numele medicului evreu, care a îndrăznit să-i convingă pe miliţieni, că trebuiesc dus la spital; acolo am ţinut pînă la capăt greva.
    În încheierea acestui fascicol şi o lămurire a acţiunilor mele. Am făcut totul în scopul de a arăta cum trebuie de luptat pentru a obţine ceva, am dorit să fiu un exemplu de luptă şi sacrificiu şi chiar am fost… Am fost pînă la momentul cînd Gheorghe Ghimpu şi alţii au declarat: vremea luptătorilor a trecut, începe perioada noastră, a ghimpilor-mari politicieni.
    Iurie Ţurcanu

    Lupta mea

    Prolog la Vocea Basarabiei.

    Eu. Se ]mplinesc 20 de ani de la nişte evenimente, poate le comemorăm.
    Enache. Da…
    Eu. Sunt unul din protagoniştii acelor evenimente…
    En. Şi eu.Toţi am fost protagonişti.
    Eu. Ai organizat dumneata mitinguri, ţi-ai asumat vre-un risc?
    En. A-a-a, dumneata ai fost cu Ion de la Durleşti /presupun dl Ion Smoleanchin/ şi Dumitru Popa!
    En Invers, ei au fost cu mine.
    / Dacă dnii nu sunt de acord-să se pronunţe/

    Iată care-i situaţia. Enache, la acel moment om al radioului de stat şi «protagonist» nu prea a înţeles ce s-a petrecut, a mai şi uitat, fiindcă aşa-i memoria moldoveanului – scurtă şi selectivă sub aspectol folosului personal. Ştiu că nu voi putea reproduce succesiunea evenimentelor, nu am o arhivă, nimeni nu-mi va sări în ajutor /din cei bine informaţi/.

    Astfel, încep totuşi, în speranţa că adevăraţii protagonişti /cei pomeniţi, alţii/ vor interveni.
    La sfîrşitul anului 1988 protofrontul / Mişcarea Democratică în susţinerea restructurării/ devenise deja o structură birocratică, se învăţase a face declaraţii, pe care nimeni nu le lua în seamă şi din cînd în cînd organizau /în înţelegere cu regimul/ mitinguri la Valea Morilor, la Teatrul de Vară. Era bine pentru ambele părţi mai ales pentru guvernanţii, cărora nu li se strica «cea mai bună politică-pupatul de duminică» /de la Gr Vieru cetire/.
    Eu am avut îndrăzneala să sparg această cutumă şi pe data de 15 ianuarie 1989 în cadrul mitingului de la Teatru de Vara /fără voia organizatorilor/, apoi la estrada Lumina în cadrul cenaclului «A. Mateevici» /cu permisiunea lui Tolea Şalaru/, am făcut următoarea chemare:
    Începînd cu duminica viitoare, ora 12, vom ieşi duminică de duminică în piaţă pînă la victorie – grafie latină , limbă de stat.
    Pe 22 ianuarie şefii oraşului au organizat împreună cu Tolea /şedinţă cenaclului nu era prevăzuta, nici cerere sau autorizare nu era/ şi lumea era îndreptată spre rîpă cum se zicea atunci. Totuşi mulţi au ieşit în piaţă, au manifestat, apoi au mărşăluit , în zigzag spre Valea Morilor; după încheierea cenaclului au agitat lumea care a ieşit iarăşi în piaţă, mai apoi deschizînd traseul , devenit tradiţional: la Academie şi înapoi.
    În faţa Academiei a rostit un mic discurs Dumitru Popa..Eu am fost sfătuit să nu ies în prima linie, dar nici nu intenţionam, nu aveam scopul de a mă evidenţia, mă consideram, întrun fel, cu misiunea împlinită.
    Fiecare duminică eram supuşi terorii din partea miliţiei şi desigur securităţii. Nu ţin minte exact la 12 sau 19 februarie au fost arestaţi brutal mulţi participanţi la manifestaţii, printre care şi dl Mihai Moroşanu. Au început dosarele administrative, dar şi penale.
    Vineri, 24 februarie eu manifestam de unul singur în faţa Sovietului Suprem contra violenţei poliţiei şi Judecătoriei, presimţeam că voi fi închis, eram citat pentru a doua zi. Ceream o audienţă, nu mai ţin minte la cine. După ceva timp am fost invitat «în audienţă», am aşteptat vreo oră. A venit o ecipă de gradaţi pe uşa din spate, pe unde m-au scos ulterior. Un moment, esenţial pentru înţelegere. Era un spectacol, neobişnuit atunci şi s-au adunat mulţi gură cască, evident dintre cei din incintă, printre care în drumul spre uşă am fost surprins să-l aflu şi pe Gr Vieru. Doar pebtru o clipă m-am oprit cu gîndul să-i transmit placatele, în speranţa că va interveni.Ce era să zică: tovarişci…etc. Nu am văzut nici o mişcare din parte-i şi m-am lăsat dus. Aşa se lămureşte intoleranţa mea faţă acceptarea de către el a epitetului «omul baricadelor», de rînd cu Hadîrcă şi alţii, care la moment erau oamenii regimului. /Ca şi în alte cazuri e vorba de minciună la 200%, adică inversiune totală a realităţii/
    La judecătorie mă aştepta Alexandrov, judele care fără multă discuţie mi-a dat 10 zile de arest. Am reuşit să sun soţiei, care a ieşit cu copiii pe 26 şi ei au fost astfel printre protagoniştii mitingului şi demonstraţiei din acea zi. S-a scandat şi «Libertate lui Ţurcanu!» şi mulţi cred că chiar am fost eliberat. Nu am fost. În sala de judecată am declarat greva foamei şi la KPZ, la a patra zi am cerut asistenţă medicală. Sunt şi eu ticălos, nu am memorat numele medicului evreu, care a îndrăznit să-i convingă pe miliţieni, că trebuiesc dus la spital; acolo am ţinut pînă la capăt greva.
    În încheierea acestui fascicol şi o lămurire a acţiunilor mele. Am făcut totul în scopul de a arăta cum trebuie de luptat pentru a obţine ceva, am dorit să fiu un exemplu de luptă şi sacrificiu şi chiar am fost… Am fost pînă la momentul cînd Gheorghe Ghimpu şi alţii au declarat: vremea luptătorilor a trecut, începe perioada noastră, a ghimpilor-mari politicieni.
    Iurie Ţurcanu

    Lupta mea

    Prolog la Vocea Basarabiei.

    Eu. Se ]mplinesc 20 de ani de la nişte evenimente, poate le comemorăm.
    Enache. Da…
    Eu. Sunt unul din protagoniştii acelor evenimente…
    En. Şi eu.Toţi am fost protagonişti.
    Eu. Ai organizat dumneata mitinguri, ţi-ai asumat vre-un risc?
    En. A-a-a, dumneata ai fost cu Ion de la Durleşti /presupun dl Ion Smoleanchin/ şi Dumitru Popa!
    En Invers, ei au fost cu mine.
    / Dacă dnii nu sunt de acord-să se pronunţe/

    Iată care-i situaţia. Enache, la acel moment om al radioului de stat şi «protagonist» nu prea a înţeles ce s-a petrecut, a mai şi uitat, fiindcă aşa-i memoria moldoveanului – scurtă şi selectivă sub aspectol folosului personal. Ştiu că nu voi putea reproduce succesiunea evenimentelor, nu am o arhivă, nimeni nu-mi va sări în ajutor /din cei bine informaţi/.

    Astfel, încep totuşi, în speranţa că adevăraţii protagonişti /cei pomeniţi, alţii/ vor interveni.
    La sfîrşitul anului 1988 protofrontul / Mişcarea Democratică în susţinerea restructurării/ devenise deja o structură birocratică, se învăţase a face declaraţii, pe care nimeni nu le lua în seamă şi din cînd în cînd organizau /în înţelegere cu regimul/ mitinguri la Valea Morilor, la Teatrul de Vară. Era bine pentru ambele părţi mai ales pentru guvernanţii, cărora nu li se strica «cea mai bună politică-pupatul de duminică» /de la Gr Vieru cetire/.
    Eu am avut îndrăzneala să sparg această cutumă şi pe data de 15 ianuarie 1989 în cadrul mitingului de la Teatru de Vara /fără voia organizatorilor/, apoi la estrada Lumina în cadrul cenaclului «A. Mateevici» /cu permisiunea lui Tolea Şalaru/, am făcut următoarea chemare:
    Începînd cu duminica viitoare, ora 12, vom ieşi duminică de duminică în piaţă pînă la victorie – grafie latină , limbă de stat.
    Pe 22 ianuarie şefii oraşului au organizat împreună cu Tolea /şedinţă cenaclului nu era prevăzuta, nici cerere sau autorizare nu era/ şi lumea era îndreptată spre rîpă cum se zicea atunci. Totuşi mulţi au ieşit în piaţă, au manifestat, apoi au mărşăluit , în zigzag spre Valea Morilor; după încheierea cenaclului au agitat lumea care a ieşit iarăşi în piaţă, mai apoi deschizînd traseul , devenit tradiţional: la Academie şi înapoi.
    În faţa Academiei a rostit un mic discurs Dumitru Popa..Eu am fost sfătuit să nu ies în prima linie, dar nici nu intenţionam, nu aveam scopul de a mă evidenţia, mă consideram, întrun fel, cu misiunea împlinită.
    Fiecare duminică eram supuşi terorii din partea miliţiei şi desigur securităţii. Nu ţin minte exact la 12 sau 19 februarie au fost arestaţi brutal mulţi participanţi la manifestaţii, printre care şi dl Mihai Moroşanu. Au început dosarele administrative, dar şi penale.
    Vineri, 24 februarie eu manifestam de unul singur în faţa Sovietului Suprem contra violenţei poliţiei şi Judecătoriei, presimţeam că voi fi închis, eram citat pentru a doua zi. Ceream o audienţă, nu mai ţin minte la cine. După ceva timp am fost invitat «în audienţă», am aşteptat vreo oră. A venit o ecipă de gradaţi pe uşa din spate, pe unde m-au scos ulterior. Un moment, esenţial pentru înţelegere. Era un spectacol, neobişnuit atunci şi s-au adunat mulţi gură cască, evident dintre cei din incintă, printre care în drumul spre uşă am fost surprins să-l aflu şi pe Gr Vieru. Doar pebtru o clipă m-am oprit cu gîndul să-i transmit placatele, în speranţa că va interveni.Ce era să zică: tovarişci…etc. Nu am văzut nici o mişcare din parte-i şi m-am lăsat dus. Aşa se lămureşte intoleranţa mea faţă acceptarea de către el a epitetului «omul baricadelor», de rînd cu Hadîrcă şi alţii, care la moment erau oamenii regimului. /Ca şi în alte cazuri e vorba de minciună la 200%, adică inversiune totală a realităţii/
    La judecătorie mă aştepta Alexandrov, judele care fără multă discuţie mi-a dat 10 zile de arest. Am reuşit să sun soţiei, care a ieşit cu copiii pe 26 şi ei au fost astfel printre protagoniştii mitingului şi demonstraţiei din acea zi. S-a scandat şi «Libertate lui Ţurcanu!» şi mulţi cred că chiar am fost eliberat. Nu am fost. În sala de judecată am declarat greva foamei şi la KPZ, la a patra zi am cerut asistenţă medicală. Sunt şi eu ticălos, nu am memorat numele medicului evreu, care a îndrăznit să-i convingă pe miliţieni, că trebuiesc dus la spital; acolo am ţinut pînă la capăt greva.
    În încheierea acestui fascicol şi o lămurire a acţiunilor mele. Am făcut totul în scopul de a arăta cum trebuie de luptat pentru a obţine ceva, am dorit să fiu un exemplu de luptă şi sacrificiu şi chiar am fost… Am fost pînă la momentul cînd Gheorghe Ghimpu şi alţii au declarat: vremea luptătorilor a trecut, începe perioada noastră, a ghimpilor-mari politicieni.
    Iurie Ţurcanu

  12. Participa la curatarea listelor electorale in cadrul initiativei „Eu vreau un Parlament Curat, dar tu?”

    Initiativa Civica pentru un Parlament Curat ii incurajeaza pe cetatenii Republicii Moldova sa contribuie la curatarea listelor candidatilor la alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009, inregistrate de partidele politice la Comisia Electorala Centrala.

    Persoanele care cunosc informatii compromitatoare despre candidatii care nu merita sa ajunga in viitorul Parlament, sunt rugate sa le trimita la adresa de e-mail moldovacurata@gmail.com Datele furnizate de cetateni vor fi verificate minutios de un grup de jurnalisti profesionisti angajati Initiativa Civica pentru un Parlament Curat pentru a monitoriza listele candidatilor electorali.

    Initiativa Civica pentru un Parlament Curat a fost creata de un grup de organizatii ale societatii civile din Republica Moldova (Asociatia pentru Democratie Participativa, Asociatia Presei Independente, Centrul de Analiza si Prevenire a Coruptiei, Centrul Independent de Jurnalism, Centrul de Investigatii Jurnalistice, Centrul de Promovare a Libertatii de Exprimare si a Accesului la Informatie „Acces-info” si Fundatia Soros-Moldova).

    Membrii ICPC isi propun, in premiera pentru Republica Moldova, sa monitorizeze listele candidatilor la alegerile parlamentare din anul 2009 inregistrate de partidele politice la CEC, incurajand cetatenii cu drept de vot sa aleaga candidatii necompromisi.

  13. Blajinul Cimpoi

    Am publicat demult un articol bun cu acelaşi titlu, a publicat şi Viorică /Mihail/ ulterior, dar nu am să mă judec cu el. Se ştie că omul e din cei ce împrumută de peste tot… Titlul meu avea o motivaţie simplă: Mihai Cimpoi, fire blajină, nu prea deţine controlul Uniunii ce o conduce. La concret: cu avizul lui prosperă plagiatorii, primul din ei fiind Ianoş Ţurcanu, care publicase sub nume propriu traduceri din subcultura rusă. / Exemplu: Ovecike delali abort…/ şi fuse premiat cu avizul lui M. Cimpoi. Asta era demult-demult… Ulterior am înţeles că la mijloc nu e doar smerenia …
    La concret: am dat în L&A de o poezie a lui Petru Cărare, de la sfîrşitul anului 1996, o reproduc după memorie:
    Poftim, să-nveţe de la noi
    Şi-n primul rînd de la Cimpoi
    Cum se cîştigă un scrutin
    Cu numai un butoi de vin…
    Ştia ce ştia maestrul Cărare, eu doar presupun ce. / a fost deci pro Lucinschi, contra lui Snegur/
    Am avut şi alte motive de a-l ataca, inclusiv în aşa poezioară, o ciastuşcă de fapt
    Criticii noştri

    Ntre Ciocanu şi Cimpoi
    E-o deosebire
    Unu-n înălţime-i mare
    Altul în grosime.
    O vreme am regretat persiflarea lui Ion Ciocanu, dar auzindu-l recent cu bîrfe nedemne la adresa lui Ion Druţă, azi sunt cu conştiinţa împăcată. Între timp am observat că Cimpoi e mare nu doar în înălţime… Şi am avut stupoarea să-l văd bînd anume bere la terasa, care se pare, îi aparţine. Să nu ştie dumnelui că perfida şatenă a păgubit multă lume deşteaptă? / O listă face Nietsche/. Chiar nu am înţeles atunci acest gust… Azi pricep « tot sensul din tablouri»: omul se pregătea de înregistrare în echipa lui Urechianu, trebuia să aibă forma potrivită.
    Sunt supărat pe Cimpoi, fiindcă eminescienele de altă dată au fost transformate cu avizul său în Mari Ţiganiade / joacă tănănica Ianoş cu Vlădica Zbîrciog/. La una din ele Lae îl prezenta pe Urechian ca lider spiritual al «romînilor din Basarabia Moldavă» / Cu alte cuvinte din Moldova lor-a urechiaţilor/. Am rămas perplex. Mi-am revenit consolat de gîndul că, la o adică, din acest ayatolah faci vreo trei «şileri» şi mai rămîne materie primă pentru un pud de săpun bun şi atît de necesar…
    Sunt supărat pe dublul academician că împrumută ca şi Viorică de peste tot, fără menţiunile necesare. Exemple: Căderea în sus a Luceafărului e împrumutată de la Goethe, iar «cu totul altceva» în caracterizarea domeniului sacrului, de la Otto Rudolf. /Mircea Eliade şi alţii nu uită de autor/
    Dar, în final, totul e spre bine. De presupus că va fi Ministrul Culturii — minunat! Mult mai bine decît Zina Julea, care se lăuda că i s-ar fi propus cîndva acest portofoliu. /Bodaproste stimată doamnă că nu ai acceptat, ne-ai scăpat de o ruşine naţională în plus./
    Iurie Ţurcanu. 19.02.09.

  14. Lupta mea /2/

    1.Mitingul din 12 martie a fost unul deosebit: modul de organizare, numărul de participanţi. A fost respectat itinerarul . Din piaţă la Academie şi înapoi. Dar, revenind în piaţă, coloana nu s-a oprit, a înaintat spre sediul CC. Nu ştiu, a fost o surpriză pentru miliţieni, sau o provocare — ei au luat-o la fugă spre CC. Şi cei din fruntea coloanei le-au urmat exemplul.S-a produs o ciocnire în faţa CC; ştiu la sigur că printre demonstranţi erau provocatori, care şi-au făcut datoria, dar şi alţii au fost implicaţi. Drept rezultat cei din fruntea coloanei şi alţii mai activi au fost arestaţi: Ion Smoleanchin, Fenoghen Calistru ţş.a. Grigore Vîrtosu a fost arestat la gara Căuşeni. Este necesară o paranteză. Cei de la Chişinău nu erau în stare să organizeze, trebuia să vină Grigore de la Cîrnăţeni. Tot el, tată a 5 copii /?!/ a mers la război în 92. Pentru? Pentru a fi folosit postmortem de Dabija… Ca să vezi a făcut acestei familii o pomană de 3000 lei! Dar detaliile le aştept de la Dumitru Popa împreună cu detaliile arestului său.
    Revin la oile mele, la mine adică.
    2.Mitingul autorizat din 2 aprilie / Teatrul de Vară/ a fost important pentru mine. După obicei nu mi-au acordat cuvîntul, dar l-am obţinut cu ajutorul mulţimii. Şi am spus doar cîteva propoziţii, aproximativ: Nu problema limbii, alfabetului e la ordinea zilei ci problema organizării noastre. Am devenit periculos, fiindcă KGB-ul deja ne organizase…Au urmat consecinţele. În primul rînd am fost invitat la sediul lor. În cadrul unei discuţii serioase mi s-au lămurit trei lucruri: 1. Nu va fi revoluţie în Moldova- situaţia este sub control. 2. Eu nu voi fi erou naţional. A fost o surpriză această afirmaţie, de fapt o citare din Tolea Şalaru. Ulterior am înţeles — erau bine pregătiţi, şi lista eroilor era deja întocmită. Al trielea punc l-am uitat- de, emoţii… Sunt curios despre ce au discutat alţi lideri, care la sigur au fost convocaţi…
    În al doilea rînd la o adunare de partid a Institutului Agricol s-a decis concedierea mea, întărită ulterior de administraţie. Sindicatul a aprobat actul cu o singură abţinere- Gicu Slabu- despre el cu altă ocazie.
    3.1 mai. Şefii de la Front în corelare cu guvernarea a decis: nu vom participa cu o coloană aparte la demonstraţia obişnuită. A fost o decizie ticăloasă, care nu lua în consideraţie voinţa poporului, ci doar confortul lui S. Grosu şi echipei sale. Aici lămuresc conflictul meu cu Gheorghe Ghimpu, pentru care, repet, am tot respectul. «Elita» mişcării, I Hadîrcă în speţă îl desconsidera pe Gheorghe şi el avea rolul de intermediar între ei şi popor — o sarcină ignobilă, în cazurile pe care eu le cunosc. Astfel, la 1 mai Gh Ghimpu s-a prezentat cu decizia de neparticipare, a încercat să convingă, dar s-a lăsat convins de lumea dispusă altfel. Şi eu împreună cu el şi Mihai Moroşanu am organizat coloana noastră, cu lozincile noastre şi cu stegarul cel mai frumos în frunte /Pintilie Ţurcanu/. Am mers peste toate cordoanele de miliţieni, nu am ascultat de «binevoitorii» care au apărut pe dată şi în circa jumate de oră am fost în piaţă spre bucuria lui Semion Kuzmici. Am continuat, după o scurtă oprire în piaţă, drumul obişnuit al tuturor coloanelor. Eu aveam programat traseul de la Academie la Închisoarea de pe str. Tighina, unde erau închişi tovarăşii noştri pentru a ne demonstra solidaritatea cu ei. Gheorghe Ghimpu nu a mers pe acest traseu, nu-l învinuiesc, a găsit de cuviinţă să se certe cu gunoierii care veneau în mod ostentativ din urma noastră, a scris şi în Lit şi Arta despre incident. Iarăşi se cere o paranteză. Toată lumea, rudele arestaţilor, cereau acţiuni în vederea eliberării celor reţinuţi. Nu însă şi conducerea… Astfel omul lui Dabija în cenaclu / pe nedrept uitatul Ion Kaţaveică; alt reprezentant era Dinu Mihail/ nu se sinchisea să spună: Dumitru Popa să-şi caute avocat şi să se apere…Nu-mi ascund supărarea faţă de Dumitru, care azi e de partea lui Dabija şi contra mea. Închei cu clarificarea relaţiilor mele cu Gh Ghimpu: nu era el vinovat, era pus în aşa situaţie. Cu atît mai mult nu am eu vreo vină!
    4.Greva foamei 25-31 mai a avut scop eliberarea deţinuţilor. Cu implicarea deputaţilor noştri în Sovietul Suprem al URSS am reuşit, a fost sancţionat primul miting al nostru la monumentul lui Lenin, pentru 25 iunie s-a permis un altul. Cu avizul lui… eu am fost ţinut pe 24 şi 25 în condiţii de nedescris, fără mîncare şi apă, la sediul miliţiei Frunze. A fost şi vina mea, din perspectiva zilei de azi…Repet: îmi pare rău că cei în cauză se fac a uita cine a stat în greva foamei pentru eliberarea lor.
    Iurie Ţurcanu.1902.09.

  15. Promisiuni electorale?

    In urmatorii 4 ani Viitorii deputati:
    – nu vor fi someri.
    – Da Doamne, fiecare moldovean/ca sa primeasca lunar macar 50% din salariul unui deputat.
    In plus vor avea
    – masina de serviciu, dus-intors acasa.
    – aprovizionare in magazine speciale si la preturi simbolice.
    – asistenta medicala de calitate, desigur… nu in policlinicile ordinare.
    – va asigur, copii si nepotii lor vor obtine burse de studii peste hotare si nu la Asachi sau la ASEM.
    – spatiu locativ pus la dispozitie.
    – deplasari si bani de diurna
    – inlesniri si tot felul de scutiri
    – promovarea neamurilor si prietenilor
    – informatie utila supravetuirii (falimente, proiecte, investitii…).

    Deputatii nostri vor fi asigurati cu toate acestea timp de 4 ani, datorita votului meu si al vostru, dragi compatrioti.

    CE ne dau ei in schimb, mie sau fiecarui din noi?
    Promisiuni electorale?

  16. ZIARISTII DIN INTREAGA LUME IMPOTRIVA LUI TRAIAN BASESCU.
    ( Petitie a Uniunii Internationale a Ziaristilor in sprijinul presei romane )
    Pe aceasta cale tin sa dau o veste neplacuta, unui presedinte care uraste presa si libertatea de exprimare democratica. Filmul meu “Desecrarea Menorelor” care descrie expozitia islamica de tip Al-Queda de la New York organizata de statul roman,sub umbrela serviciului extern,a fost terminat. Filmul a fost cumparat de N.H.K.japonez si a intrat in atentia intregii medii internationale. El va fi vizionat la inceputul acestei toamne in Statele Unite. Aceasta manifestare a urii de rasa organizata de statului roman. reprezinta un eveniment unic ,fiind prima expozitie antisemita organizata si sponsorata din bani publici, de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial. Cenzura din tara a reusit sa ascunda faptul esential, ca expozitia ICR,Patapievici din vara trecuta, nu a fost romaneasca ci una araba.
    Autorul aceste blasfemii este AMVAR ANBAKI ,artistii romani asigurand doar decorul si diversiunea. La Bucuresti sa vorbit mereu de un ponei roz de cativa centimetrii pa care era desenata o zvastica, trcecandu-se cu vederea un perete urias (vizibil din strada) pe care menora, simbolul sacru al evreilor purta cuvantul FUCK manjit cu sange si urina. Amintind de un elefant care se impreuneaza cu un evreu religios, de tatuajul SS de pe bratul unui rabin, de patiarhii bibliei pregatindu-se de sex ,sper ca cititorii vor intelege cu ce arta avem parte. Orice om normal, ar fi luat masuri imediate pentru a inchide cat mai curand aceasta monstrozitate. Basescu nu numai ca nu si-a cerut scuze celor pe care ia jignit, asigurand pe toti, ca romanii sunt un popor al binelui, a lasat deschisa expozitia, mai mult de trei luni, de la inchiderea ei oficiala.Am cunoscut in viata mea multe, dar nu am intalnit o josnicie mai mare. Sa pui la bataie imaginea si demnitatea unei tari doar pentru a apara o clica politica, sperand ca te vor ajuta sa te agati de putere, este de neiertat. El nu va fi iertat intr-un oras cu mai mult de un milion de evrei si inca cu multi supravetuitori a lagarelor de concentrare. Ea nu va fi iertata nici de comunitatea romaneasca care a fost pusa intr-o situatie neplacuta, cu reputatia de oameni civilizati pusasub semnul intrebarii.
    Filmul pune bazele unui scandal international, punand regimul BASESCU in fata unei situatii fara iesire. El va trebui sa explice participarea sa (sponsorizare, sprijin logistic) la un atac fara precedent, al propagandei extremismului islamic. Dupa reactiile emotionale ale spectatorilor la primele vizionari, pot afirma cu certitudine ca nimeni niciodata nu va da mana cu acest personaj,” plecat” departe de lumea civilizata si normele elementare de convietuire in societate.
    Ultimul incercare disperata de a oprii filmariile a avut loc de Zilei Nationale. Am vrut sa sa iau cu aceasta ocazie interviuri membrilor comunitatii si a oaspetilor straini.
    Editorialul ” Ordin de Restrictie”semnat de scriitorul Victor Nicolae in penultimul numar al revistei New York Magazin > Nr. 606 descrie percutant cele intamplate. Nu ramane decat sa adaug ca aceasta actiune a fost premeditata. Faptul ca am fost invitat cu trei saptamani inainte de eveniment pentru a fi atras intr-o cursa, a facut sa fiu de la inceput suspicios. Esecul acestei actiuni si va ramane mult timp in memoria invitatiilor si a diplomatiilor straini prezenti la eveniment. Eu personal nu am vazut sau imaginat ceva similar. Politia americana chemata sa ma aresteze vazind aparatul de filmat si ecusonul de presa si-a pus hainele pe cap sapca pe fata si acompaniata rasetelesi in aplauzele audientei, a luat-o la…… fuga.
    Aceasta actiune curajoasa a diplomatilor culturali in civil, va costa statul roman mai mult de un milion de dolari. Incercarea de a sabota un ziarist american prin chemare a politiei si declaratii false adresate oficialitatilor, sunt considerate extrem de grave. Pentru ca absolut totul este inregistrat pe pelicula, cazul este usor de adjudecat. Nu ramane decat cu banii obtinuti sa deschid un ICR paralel, aici in metropola americana. Singura deosebire ca acesta va fi un adevarat centru de cultura iari limba romana nu va fi considerata periculoasa si interzisa.
    Am fost convins ca atacul impotrva mea nu este izolat. Acum sunt eu victima, maine vor fi altii iar la sfarsit vom fi toti. Atacul presedintelui impotriva presei si a libertatii de exprimare nu a facut dechit sa confirme previziunile mele. In consecinta pe langa scriisoarea si CD-ul care vizualizeaza cazul meu am pus si “discursul democratiei originale” in acelasi plic. El a fost trimis nu numai asociatilor din care fac parte ci si majoritatilorganizalor de jurnalisti si fotografi profesionisti, din jurul lumii. Cerand ajutorul lor am pus umarul in apararea a ce a ramas presa libera in Romania. Tocmai cand scriam aceste randuri am primit o scriisoare deosebit de imporfanta. Uniunea Internationala a Jurnalistilor in numele a trei mii de membrii protesteaza impotrva ataculului impotrivapersoanei mele si se ridica in apararea presei si mediei im pericol. (acest document in limba engleza, sta la dispozitia la dispozitia oricarui ziar sau blog interesat sa-l publice.) Pentru demonstratia pe care o pregatesc in aceasta primavara am trimis invitatie de participare majoritatii organizatilor profesionale ca si reprezentatiilor presei straine aflate la NY.
    Am inteles ca lupta lui Traian Basescu impotriva “mogulilor”si a ziaristilor este o preocupare esentiala si poate o va duce la bun sfarsit. Totusi ma intreb in aceasta fraza de incheiere, cum se va descurca el acum, cand jurnalistii intregii lumi se ridica in apararea democratiei romanesti.
    Robert Horvath cineast New York Feb 20 2009
    P.S. – Am trimis invitatii pentru a participa la manifestatia ziaristilor si fotografilor profesionisti care vor avea loc in fata misiunii Romaniei la ONU ,in apararea libertatii presei, urmatoarelor organizatii: SOCIETY OF PROFESIONAL JURNALSTS, INTERNATIONAL JOURNALIS, FOREIGN COMMITTEE. PRESS FREEDOM NETWORK, NATIONAL PRESS CLUB, NATIONAL PRESS PHOTO GRAPHERSS ASSOCIATION, INTERNATIONAL PRESS ASSOCIATION FOREIGN PRESS CENTERS,,CPJ – Committee to Protect Journalists, THE SOCIETY OF PROFESIONAL FREELANCERS, INTERNATIONAL FEDERATION OF NEW MEDIA,INTERNATIONAL PRESS INSTITUTE, WORLD PRESS FREEDOM COMMITTE, REPORTERS SANS FRONTIERES.

  17. Rep.Moldova, creatie COMUNISTA

    Jegurile sovietice s-au straduit sa demonstreze ca „moldoveneasca” e diferita de limba romana. Numai un comunist securist rus, Voronin, aciuit prin aducerea de catre Stalin in BASARABIA a putregaiurilor ruse pe pamanturile istorice romanesti, de la Bogdan Voda incoace, numai un ins de cea mai joasa speta ca el poate debita asemenea ineptii… Scursoarea asta va fi repudiata de istorie, asa cum a fost comunismul in lume. Din pacate, cu dictatura comunista si mafia rusa din Basarbia, actuala Republica Moldova inventata de rusi, dupa furtul dictatului lui Stalin (Letonia, Letonia, Lituania, Germania etc…si-au rezolvat problema, romanii molodoveni basarabeni inca sunt sub dictatura rusa comunista!) a ajuns statul cel mai subjugat, nivelul de trai e catastrofal, oamenii sunt mintiti, istoria le este falsificata, mizeria morala e maxima. Iar politicienii, praf! Actuala rep Moldova e doar o parte din MOLDOVA ISTORICA, Basarabia e pamant romanesc, furat de rusi, de comunistii imputiti, putregaiuri ale societatii. Asa au furat si nordul Bucovinei, Cernautiul…, tinutul Hertei, toata Basarabia, zona actuala ucraineana de langa Marea Neagra s.a.! „Vreme trece, vreme vine!” Panarama de Voronin, comunist escroc, nu stie ca timpul curge impotriva dictaturilor, comunismul e mort in lume, iar romanii…AU FOST SI VOR FI !!, inclusiv cei BASARABENI, toti vorbitorii de limba romana (munteni, olteni, ardeleni, dobrogeni, maramureseni, banateni, bucovineni, moldoveni sau basarabeni)!
    FORTA ROMANIA! Voronin, jos ghearele de pe BASARABIA! JOS COMUNISMUL!
    ………………………………………………………
    „Guvernul de la Chisinau a adoptat Legea de modificare si completare a Legii 939 XIV/2000, referitoare la activitatea editoriala. Actul normativ da, practic, autoritatilor moldovene posibilitatea instituirii cenzurii publicatiilor proromanesti in scopul eliminarii cartilor si publicatiilor care isi permit sa conteste teoriile nationaliste ale guvernului de la Chisinau. In urma intrarii in vigoare a acestor modificari, orice tentativa de combatere a tezelor moldoveniste intra sub incidenta legii in cauza si a Codului penal al Republicii Moldova„

  18. Campanie electorală spălată pe creier

    Campania electorală 2009 este spălată pe creier în cel mai direct şi real mod. Mai exact, societatea moldovenească a intrat în campania electorală pentru actualele alegeri parlamentare spălată din timp, frumos şi cu grijă pe creier. În special, în sens mediatic, televizat. Teoria şi practica electorală din ultimele decenii şi chiar secole spun că fraudarea alegerilor se face nu doar şi nu atât în ziua scrutinului, ci mult mai înainte, inclusiv pe segmentul mass-media. Statisticile publicate pe site-ul Asociaţiei Presei Electronice arată că o mare parte din posturile de televiziune din R. Moldova trăiesc în lumi paralele, virtuale, în care există doar unii politicieni şi unele partide şi aceştia sunt în exclusivitate “frumoşi, pufoşi şi rumeni”. Dacă la aceste posturi TV apar şi alţi politicieni sau partide aceştia sunt prezentaţi în culori mai negre decât negrul. Există şi altele 2–3 posturi TV, care încearcă să respecte nişte reguli elementare de prezentare a actorilor politici în ştiri şi emisiuni, însă potenţialul de penetrare spre societate al acestor posturi, inclusiv tehnic, de acoperire a teritoriului, este neînsemnat. Dacă actuala guvernare sau coaliţie guvernamentală va câştiga viitoarele alegeri, aceasta va însemna că ea a câştigat, mai întâi de toate, “războiul mediatic” pe care l-a declanşat mult timp înainte.
    Sursa: analiză Info-Prim

  22. Un mail tot circula pe Outlook si ma gandeam sa nu ramana neimpartasit. Nu e nimic personal atat timp cat Italia nu „are nimic personal” cu Romania.

    ITALIA

    Italia, in scandalul inceput impotriva noastra, nu tine cont ca Romania este saptea tara ca marime in U.E., cu o piata de doua zeci de mii de consumatori pentru firmele italienesti care au avut vanzari record la noi in ultimii ani.

    Pana vor invata sa faca diferenta intre romanii onesti si tiganii infractori sugeram ca, in forma de protest, sa nu mai cumparam produse italienesti ca : Peroni, Lavazza, Indesit ,Ariston, Ace, Parmalat, Malizia, Intesa, Martini, Bacardi, Stefanel, Cellini, Swarosvchi, SOVER, ALVIERO, MARTINI, CERUTTI 1881, GIANFRANCO FERRE, CAVALLI, LAURA BIAGIOTTI,FIAT,ALFA ROMEO,MASERATI.

    Au parte cam de multe aprecieri pentru cat tupeu au, nu credeti?

    Daca esti de acord, da mai departe! (un mos italian a violat o fetita de 4 ani , fara scandal!!)

  25. Stimati colegi, gasiti mai jos un articol interesant despre dreptul unui judecator de a critica sistemul din care afce parte, dar si alte aspecte.
    Apropo, cati din judecatorii nostri au „indraznit” sa faca asta?

    CEDO: lasati judecatorii sa vorbeasca!

    Intr-un articol pe care l-am scris in 2004, Justitia vs (?!) Presa, articol pe care l-am trimis la acea vreme CSM-ului solicitand conturarea unei strategii pentru relatia justitie-presa (CSM l-a trimis la randul sau l-a trimis catre instante, fiind un subiect neabordat pana atunci, insa in multe s-a refuzat distribuirea lui catre judecatori) citam din spusele unui judecator australian: `Judecatorii au libertatea si chiar obligatia de a vorbi in public despre probleme care afecteaza puterea judecatoreasca vazuta ca institutie, despre munca judiciara si despre probleme de interes public care au legatura cu puterea judecatoreasca sau cu activitatea instantelor` (The Hon John Doyle, Chief Justice of South Australia, “Should Judges Speak Out?”, lucrarile Conferintei Magistraturii din Austrasia, Uluru, aprilie 2001).

    Iar ieri, prin amabilitatea colegului meu, judecator Ionut Militaru, am aflat ca o asemenea atitudine militanta a unui judecator nu poate fi nicidecum sanctionata, chiar daca este uneori exagerata: printr-o hotarare din aceasta saptamana a CEDO, in cauza Koudechkina c. Rusia statul rus este sanctionat pentru ca CSM-ul sau exclusese din magistratura o judecatoare ce a criticat public modul de functionare a sistemului judiciar. Curtea a notat ca sanctiunea in cauza, respectiv excluderea din magistratura a d-nei Koudechkina, este de natura a avea un “efect inhibitor” asupra judecatorilor ce doresc sa participe la dezbaterea publica privind eficacitatea organelor judiciare.

    Multa vreme s-a incercat si in Romania ca judecatorii sa fie exclusi din viata civica spunandu-se ca treaba lor e doar sa judece. Si multi care au avut curaj sa vorbeasca au platit scump. Daca nu erau insa cativa promotori care au mers mai departe, intalnindu-se pe ascuns cu reprezentanti europeni, citind in internet-cafe-uri ce se intampla in statele democratice, mergand la parlamentari sa ii convinga ca trebuie modificate legile si asigurata o independenta a justitiei, lucrand noptile la proiecte de lege, facand aliante cu organizatii neguvernamentale, constituindu-se ei insisi in asociatii care au fost luate apoi la puricat de autoritati, expunandu-se public la atacurile presei, punandu-si in joc reputatia, muncind cu profesionalism in curti pentru a fi inatacabili, deci daca nu erau acestia si altii ca ei, ar mai fi trecut multi ani pana sa vorbim liber de justitie. Asadar, CEDO o spune acum clar: LASATI JUDECATORII SA VORBEASCA!

    Ei nu trebuie sanctionati, ci apreciati ca au curaj sa dezvaluie public presiunile, abuzurile si incorectitudinile de orice forma din justitie! Si, in virtutea functiei lor care reclama verticalitate neconditionata si, mai ales, pentru ca sunt protejati constitutional prin independenta si inamovibilitate, ei trebuie incurajati sa denunte orice nereguli de organizare care afecteaza functionarea corecta a sistemului si, prin aceasta, actul de justitie impartial. Sper ca cei care vor mai incerca in vreun fel sa reprime libertatea de exprimare sau de asociere a judecatorilor sa realizeze ca acestea insele sunt garantii esentiale ale independentei justitiei (art 8 si 9 din Principiile de baza ale ONU privind Independenta Justitiei, art 4 al Recomandarii (94) 12 privind indepedenta, eficienta si rolul judecatorilor, art 12 din Statutul Universal al Judecatorilor) – valoare care trebuie aparata in egala masura de cei din afara sistemului, cat si de cei din interiorul sau.
    http://cristidanilet.wordpress.com/2009/02/28/cedo-lasati-judecatorii-sa-vorbeasca

  28. Denunta Rinocerul!

    Fiecare dintre noi se ciocneste sau lucreaza cot la cot cu Rinocerii din politica, din administratia publica centrala si locala, din justitie si din business. Si atata timp cat ei sfideaza o tara intreaga, actionand doar in interesul meschin de partid, de grup sau personal – ei sunt periculosi. Intr-un stat de drept ei sunt vanati si exterminati din viata publica de catre presa si opinia publica. Consideram, a venit timpul ca fiecare cetatean de buna credinta sa incerce sa anihileze macar un singur rinocer din preajma sa. Cum? Adunand materiale si fapte care probeaza coruperea, traficul de influienta si interesele meschine a tuturor celor platiti din banii publici si a celor investiti sa vegeze interesul public. Iar odata adunate, aceste materiale trebuiesc aduse la cunostinta opiniei publice, a intregii societati. Prin intermediul mass-media, prin sesizarea structurilor societatii civile, organizatiilor internationale, etc…

    Expediaza-ti denuntul pe adresa noastra: ciceronemd@yahoo.com
    mioritix@mail.ru

  29. ROMANI IUBESC ROMANI!
    In iunie 1940, în contextul pactului Germano-Sovietic, România a fost forţată de URSS să cedeze Basarabia, dar şi Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei (parte din Moldova apuseană) care nu făcuseră niciodată parte din Imperiul rusesc. La 2 august 1940, a fost constituită Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, care cuprindea cea mai mare parte a fostei gubernii Basarabia, dar şi un teritoriu din Podolia, în stânga Nistrului. Herţa, Bucovina de Nord şi Bugeacul au fost încorporate în RSS Ucraineană. În iunie 1941 România, aliată cu Germania, declarat război împotriva URSS şi a cucerit nu numai teritoriile cedate un an mai devreme, ci şi Podolia ucraineană între Nistru şi Bug, devenită zonă militară de ocupaţie. În martie 1944 trupele sovietice intră din nou în Basarabia de nord (Hotin, Soroca, Bălţi) iar la 24 august 1944, ele ocupă/eliberează (depinde de punctul de vedere) Basarabia de sud.

  33. Mai sunt profesori care bat copiii la şcoală, nu a fost o excepţie

    Cu parere de rau nu este numai aceasta doamna invatatoare din Miclesti care batea copii in timpul orelor (vedeti pe internet imaginile filmate de copii) cu dereglari si devieri de la norme. Prin satele scumpei noastre tari avem o sumedenie de ramasite ale sistemului sovetic de instruire didactica care aplica violenta fata de copii. Fiind elev a uneia din scolile medii a s. …. am avut parte de o invatatoare pe nume Pavlenco Galina Semionovna, care a implementat un sir de metode barbare de tortura si umilinta in privinta copiilor, aplicindule cu regularitate chiar si pentru ca ai intors capul spre geam. Din uneltele preferate ale tovarasei Pavlenco erau: varga cu spini, bitele din masa plastica şi alte obiecte ce se nimereau sub mina. Pentru acea perioada era un lucru firesc si metoda normala de instruire. Acum cind au mai trecut 25 ani si traim in secolul in care traim ar fi cazul sa dezradacinam aceste metode si sa atragem la raspundere penala astfel de „învatatori-incvizi tori”.

  46. În sfîrşit…
    Cu ajutorul lui Dumnezeu, dar şi a lui Ivan Ivanovici şi a fiicii sale Svetlana, pe 9 aprilie vom avea pe viu Iohan Sebastian Bach, Pasiunile după Matei. Nu ştiu care va fi dispoziţia cetăşenilor, care vor fi şi ei după alegeri, mulţi după şocul electoral. Unii, în post mare şi la ei Bach e de frupt. Cu atît mai bine pentru mine poate voi găsi un bilet mai ieftin. Consider că această operă e a cincea Evanghelie, iar sub aspect cultural, muzical, nu a fost depăşită….
    Vă invit, deci.
    Curaj!
    Iurie Ţurcanu

  49. Încă o salutare tuturor ona… pardon, anonimilor curajoşi!

    Materialul meu cu acest titlu a fost cel mai citit şi comentat. Mai puţin înţeles. Sunt nevoit să repet ideea: în altă parte anonimatul este înţeles şi acceptat; pe curaj. net – nu! Dar aceasta nu este un ordin al meu ci o părere. Şi dacă cuiva nu-i place – nici o problemă. Să rămînă ona… pardon ano-nimi. Dar de ce atîta supărare – aveţi dreptul la părere, eu la fel.
    Răspund comentatorilor.
    Elvia – frumos nume. Mai pai a fi şi pudicăăă…… Apropo! Pudoare nu de la putoare vine? Ona e ofensă pentru ona. Pentru unii. Dacă te-ai supărat apoi…Nu-ţi cerşesc stima, fii pe pace. Pentru Elvia propun un site pudi.net.
    Pentru danci: citeşte ce scriu eu . este un total exhibiţionism, periculos printre altele/asta pentru Ion de Criuleni/. Dacă cineva are mare poftă să mă vadă şi dacă Oleg are o poză reuşită a mea – nici o problemă.
    Iurie Ţurcanu.

  50. PRINTUL NICOLAE, VIITORUL REGE AL ROMANIEI.
    „Vom curata impreuna tara de securisti si comunisti”
    Romania este pe marginea prapastiei. Presa internationala vorbeste de un iminent colaps economic,social si rasial. Suntem numiti tiganii Europei. Un popor cunoscut in intreaga lume prin omenie si simtul masurii, este asociat violentei si barbariei. Un popor avand o istorie si o cultura extraordinara pierde pe zi ce trece identitatea nationala, devanind un fel de turma, usor de manipulat si mintit. Statuia lui Eminescu este daramata, iar limba romana interzisa la centrele culturale din jurul lumii. Lipsa de cultura a neamului prost ,inlocuieste cultura. Mahalaua se muta in centrul orasului. Maneaua cucereste Romania. Asistam la o situatie fara precedent cand o natiune europeana,in loc sa se indrepte spre lumea civilizata, refuza geografia si destinul istoric.
    Primul pas care trebuie facut pentru a iesi din aceasta fundatura, care pare fara iesire, este intrarea in legalitate. In momentul in care constitutia adusa pe turela tancurilor sovietice a fost abrogata intrarea in normalitate ar fi insemnat intoarcerea la un document esential al democratiei romanesti, Constitutia din 1923. Securistii si comunistii, dupa cucerirea puterii economice dupa Revolutie, au creat insa un document care ar fi trebuit sa le dea legimitate.Maculatura din 1991 a fost adusa prin tarnacopurile minerilor si bagata pe gatul romanului, prin tortura, batai si manipulare. Aceasta “democratie originala” isi gaseste continuitatea si in zilele noastre. Daca lumpenul sovietic ajuns presedinte ar fi cerut un referendum pentru a decide forma de guvernamant, ar fi pierdut. Ar fi castigat oamenii binelui. Astazi Romania ar fi fost o tara prospera si civilizata. In aceste conditii am fi intrat in Europa demni si prin usa din fata. Pentru a demonstra ca securitatea putea fi alungata si nu ar fi astazi peste tot ,sa vedem ce sa intamplat la cateva luni dupa care Monitorul Oficial anunta victoria republicana. In primavara lui 1992, regele Mihai venea in Romania, pentru a doua oara dupa caderea comunismului, sa sarbatoreasca aici Sfintele Pasti. “Intr-o imagine devenita istorica, Maiestatea sa iesea in balconul hotelului Continental pentru a-l prezenta oamenilor pe nepotul sau, printul Nicolae, drept mostenitor al tronului. Simpaticul si elegantul baiat care a fascinat atunci multimea adunata pe strazile Bucurestiului – posturile de televiziune occidentale vorbeau de aproximativ un milion de participanti – avea doar 7 ani.Multi il priveau insa ca pe o speranta a Romaniei. Vedeau in el salvarea pentru o tara incapabila de a se dezmetici din cosmar.”
    Sa vedem cine este acest print care vorbeste romaneste, are 23 ani, si traieste deocamdata la Londra.
    Printul Nicolae de Romania, viitorul rege, este nascut in 1985 si este Varul Printului CHARLES si nepotul cel mai inantat in varsta a Majestatii Sale Mihai Regele Romaniei. El este descendent a Reginei Victoria si a monarhiilor Europene incluzand Tarii Rusiei. Pe linia maternala prin bunica, Printul Nicolae este deasemenea descendent al Printului Ieremia Movila, ctitorul minunatelor manastiri moldovenesti.
    Regele Mihai este rege prin vointa natiei deci Legea Fundamentala nu poate suferii modificari. Monarhul constitutional nu are in prerogativele sale reviziurea constitutiei. Pentru ca urmasii tronului trebue sa fie pe linie masculina Printul Nicolae este singura persoana imaculata, demna de a ocupa tronul Romaniei, ca urmas al M.S Regelui.

    Constitutia din ‘23 Despre Rege.

    Art. 77. – Puterile constitutionale ale Regelui sunt ereditare in linie coboritoare directa si legitima a Majestatii Sale Regelui Carol I de Hohenzollern Sigmaringen, din barbat in barbat prin ordinul de primogenitura si cu exclusiunea perpetua a femeilor si coboritorilor lor. Coboritorii Majestatii Sale vor fi crescuti in religiunea ortodoxa a Rasaritului.
    Art. 85.-Nici o modificare nu se poate face Constitutiunii.
    Regele Mihai si principesa Anne de Bourbon-Parma au cinci fiice, dar conform legii salice ele nu pot urma la tron.

    Ordinea la Coroana Romaniei

    > 1. ASR Principesa Mostenitoare Margareta a Romaniei, Custode al Coroanei Romaniei; Art 77 – SUCCESIUNEA ANULATA
    > 2. ASR Principesa Elena a Romaniei (a doua fiica a Regelui Mihai si a Reginei Ana); ART 77-SUCCESIUNEA ANULATA
    > 3. Nicolae de Roumanie Medforth Mills (fiul Elenei, nepotul Regelui, care va deveni ASR Principele Nicolae al Romaniei la 1 aprilie 2010, la implinirea varstei de 25 de ani); ART-77-SUCCESIUNE DINASTICA LEGALA SI CONSTITUTIONALA .
    Trebuie sa luam totul de la inceput. Nu avem dreptul de a ne amagi sau a minti pe altii altii. Cu tote ca ideia monarhica este adanc inradăcinata in constinta nationala, sansa revenirii la tron al regelui Mihai este nula. Pentru o intreaga generatie care a fost convinsa ca caderea comunismului era sinonima cu restauratia monarhica dezamagirea este profunda. De la un milion de oameni inbracati de sarbatoare care scandau “Regele si Patria” si printre lacrimi “Majestate nu pleca, asta este tara ta” pana la grupul politicos de batranei si cativa copilasi zgribuliti in port national, stransi in gara de la Savirsin, este un drum lung. De la cea mai mare adunare populara spontana, care a avut loc pe pe pamintul Romaniei, pana la singuratatea Pelisorului este un drum si mai lung. Daca perioada mentionata a reprezintat un vis monarhic, este sansa noastra acum, sa-l transformam in realitate.
    Nici o fosta tara comunista nu avut sansa ca in fruntea unui miscari cu caracter anticomunist, sa fie o personalitate istorica. Multe voci din tara au incercat in decursul anilor sa-i diminueze rolul, sau sa-l faca tradator de tara. Au facut-o din necunostinta de cauza, revansa, sau manipulare politica. Adevarul este diferit. In conditile in care razboiul era pierdut oricum pentru membrii axei, Regele a facut totul pentru a salva tara de un razboi devastator si de ai da un viitor. Cautand date pentru filmul meu “Razboiul rece a inceput la hotelul Ambasador” (documentarul se ocupa de Actul de la 23 August si confruntarea dintre serviciul american si sovietic de pe teritoriul Romaniei, pana la abdicarea regelui) am dat de niste noi documente extraordinare, despre aceasta perioda. Ele dezvalue faptul ca intoarcerea armelor a fost organizata de Rege in apropiata colaborare cu O.S.S-ul american. Cordonatorul acestei actiuni a fost comandorul Frank Wisner. Operatia a purtat numele de cod HAMMERHEAD Trebue remarcat ca comunistii au fost anuntati si integrati cu trei zile inainte de complot. Promisinile si garantiile oferite de americani vorbeau de un aranjament al aliatilor (gen Austria). Se vorbea de de arborarea in fata Palatului Regal a steagului american,englez,francez si sovietic. Deci vanzarea tarii sa facut nu la Bucuresti ci la Yalta. (National Security Archive-Records on cover operation).
    In vederea acestui film am contactat Asociatia pensionarilor de la C.I.A. pentru a gasi martori oculari ai evenimentelor. Toti participantii mi-au vorbit cu emotie “de regele tinar si viteaz” facand eforturi sa-si ascunda lacrimile. Discutand cu acesti oameni cunoscatori, am ajuns la concluzia ca pierderea Romaniei a fost o infrangere dureroasa, un prim Vietnam. Am inceput sa fiu convins ca elita acestei organizatii abia asteapta sa gaseasca ocazia, de asi lua revansa. Din pacate nu sa intamplat asa. Greseli si gafe monumentale au facut ca credibilitatea si popularitatea monarhiei sa se subtieze cu timpul ajungand astazi in desuetitudine, la marginea rizibilului. Totul a inceput cu vizita de Pasti cand Regele nu a raspuns cererii multimii si a dat cot cu fugitii. Coabitarea si chiar colaborarea cu comunistii a deluzionat si indurerat pe toti. Daca ideia irationala de a lasa ca mostenitor al tronului pe cineva care nu are dreptul sa mosteneasca, poate sa ne lase cu gura cascata, un Duda print consort a pus capacul.
    Se apropie ora unui nou inceput. Restauratia monarhiei trebue sa fie acompaniata de readucerea valorilor natiei la conducerea tarii. Acest lucru poate fi infaptuit doar prin preluarea puterii din mainile mafiei comunist securiste, care avand sub comunism doar puterea politica ,a preluat acum si cea economica. Capitalismul rosu trebue decolorat.
    Programul readucerii tarii la normalitate va fi dat publicitatii in curand. In memoria grupului de tineri din celula 8 scosi in dimineata racoroasa a diminetii de 6 Decembrie 1958 in curtea inchisorii Jilava pentru a fi inpuscati de Securitate, miscarea renasterii noastre, va avea numele REZISTENTA REGALA ROMANA sau RRR.
    Criza economica a schimbat peste noapte toate datele ecuatiei .Din cauza mizeriei si a tensiunii etnice (vezi Italia ,Spania) si a coruptiei generalizate Romania a devenit un butoi de pulbere gata sa explodeze. Pentru ca are nevoie de o oaza de liniste si de stabilitate Occidentul sprijina actiunea noastra. Efortul de revenire la civilizatie este sprijinit de Casele Regale europene.
    Romanii sunt inteligenti si au inceput sa inteleaga despre ce este vorba. Este ultima noastra sansa. La o rascruce a destinul trebue sa decidem daca continua destinul nostru european, sau devenim un fel de tara orientala.
    In incheiere va dau o veste buna. Printul Nicolae ne spune tuturor celor care mai speram “Daca tara, romanii ma vor chema, sint pregatit sa raspund chemarii lor.”
    “Sunt pregatit sa fiu Regele Romaniei”

    ROBERT HORVATH- DEVA cineast NEW YORK

Comentarii mai noi »

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.