Am participat deseori la actiuni patriotice, general umane, de salvare a neamului, natiunii, valorilor comunitatii, si eram sigur ca fac o treaba buna, minunata chiar. Atat de minunata, incat imi era rusine sa-mi pun problema daca actiunile la care particip vor schimba ceva in bine si pentru mine personal. Toti revolutionarii pe care i-am cunoscut au fost si raman in continuare convinsi ca pragmatismul si mercantilismul sunt realitati odioase, specifice doar degeneratilor, celor care si-au pierdut toate trasaturile umane. Luat de val, nu faceam si eu altceva decat sa repet papagaliceste fraze, idealuri care, poate, nu mi-ar fi devenit straine, daca intre timp nu as fi realizat ca sunt un actor ridicol intr-un joc care nu este al meu.

Dar s-o luam de la capat. Oare chiar toti participantii la o lupta revolutionara, care urmaresc obiective patriotice, sunt castigatori sau pierdanti in aceeasi masura? De exemplu, categoriile sexuale. Sa presupunem ca unii homosexuali se implica impreuna cu alti heterosexuali intr-o la o miscare care urmareste sa descatuseze neamul de povara robiei, fara a acorda nici cea mai mica atentie propriei emancipari, sperand ca, dupa atingerea scopului comun, toti se vor replia pentru a-i ajuta si pe ei sa obtina ceva in planul drepturilor individuale, ca doar nu or fi atat de prosti sa lupte dezinteresat toata viata. Zadarnice sperante! Niciodata un heterosexual patriot nu-si va pata numele cu actiuni ce ar viza drepturile minoritatilor sexuale. Acestia din urma trebuie sa-si joace resemnati eternul rol de carne de tun sau, in cel mai fericit caz, de element decorativ.

 Sa revenim la problema casigurilor sau a pierderilor, atat de mult evitata in lupta revolutionara (nici nu se putea altfel, doar e vorba de idealuri, puritate, dezinteres bla bla bla). Cu ce se aleg heterosexualii din toate astea? Ei bine, un hetero cu cap va avea dividende maxime din actvitatea revolutionara, cu toate ca nu este in pierdere nici atunci cand nu se implica in nimic – are toate drepturile de om normal asigurate fara lupta, viata sexuala respectata de toti (chiar daca si-o trage intr-o rapa), nu e obligat sa-si ascunda relatiile si altele. Daca reuseste sa se impuna in revolutie, un heterosexual castiga totul: pe langa viata respectabila si instinctele satisfacute care i se cuvin in virtutea legilor naturii si ale firii, va mai obtine posturi inalte si bine remunerate, bani, femei, glorie etc.   

Ce ar putea sa faca in acest caz un homosexual sau un alt marginal care se recunoaste in ipostaza eternului minoritar? Daca se retrage, nu castiga mare lucru, din contra. Acum pe langa izolare, va mai simti si o plictiseala nimicitoare, o totala lipsa de sens, inutilitatea facandu-l sa mediteze incontinuu la conditia sa absurda si la posibilitatile de evadare din sistem, prin toate caile posibile, inclusiv droguri, sinucidere si alte solutii sinistre. Nici in ghetou nu are chef sa locuiasca, alaturi de alti confrati de-ai sai intru suferinta, care si-au acceptat senin soarta si isi joaca cu brio rolul rezervat de stapanii lor heterosexuali.

Eu nu vad nici o iesire din situatie. Probabil, cine isi poate suspenda gandirea si simturile, va reusi sa supravietuiasca mai usor, implicandu-se eventual in lupta revolutionara, in salvarea patriei, a planetei, florei si faunei, valorilor morale etern valabile si altor minunatii. Celorlalti, inadaptabililor, nu-mi ramane decat sa le plang de mila.