in localitatea din vale, printre satenii inculti si analfabeti locuia un ins erudit, intelectual. ªtia atat de multe, incat parea ca a invatat pe de rost toate enciclopediile din lume. Dar era hain la inima si cu cerul gurii negru. ii dispretuia pe toti din jurul sau, dar reusea sa-si mascheze sentimentele, facandu-l pe fiecare sa creada ca ii doreste doar binele. Pe fata-i uscativa se contura o mustata rara, care crea o impresie ciudata, de falsitate, nefiresc. Nu parea a fi una naturala, ci mai degraba atasata, incleiata cu lipici. Ai fi jurat ca este o femeie travestita. Avea si el de reglat niste conturi cu nevasta din deal. Candva ii ceruse mana, dar il refuzase cu un usor dispret si dezgust. Gestul nu a trecut neobservat, iar ranchiuna il macina cu puteri innoite cu trecerea timpului.

Dar iata ca sosise si ziua razbunarii. Eruditul a observat ca se copsese toate premisele care i-ar fi permis sa-si puna in aplicare planurile perfide si rautacioase. Cu baietii din sat nu se afla in relatii stralucite, acestia simtind instinctiv ca nu e unul de-al lor, dar totusi il tolerau, mai ales cand puteau extrage din afacerile cu el niste foloase.

Deci, intr-o seara, Eruditul a mers la club, la o partida de biliard, cica. Tragand cu urechea, auzi zvonurile rautacioase care circulau pe seama cuplului din deal, care-si permitea sa fie fericit fara a cere permisiunea nimanui. Satenii erau de-a dreprtul ultragiati de situatia creata, starea de spirit generalizandu-se incetul cu incetul. Nici tinerii nu puteau ramane deoparte, caci sufereau parintii, buneii si strabuneii lor. De aceeea, in fiecare seara, la club, nascoceau tot felul de planuri ce i-ar fi pus la punct pe cei care nesocoteau autoritatea satului. Numai ca, fiind lipsiti de imaginatie, cu mintea inecata in alcool, nu reuseau sa nasca nimic, niciun plan viabil.

Desigur ca Eruditul era pur si simplu de neinlocuit in aceste circumstante. Flacaii cei mai temuti din sat il priveau cu mult respect, chiar cu un soi de veneratie. Solidarizarea i-a facut sa se simta utili si necesari.

„Nu au ce cauta pe teritoriul NOSTRU, isi incepu discursul un pic patetic si teatral Eruditul”. Altadata ar fi fost persiflat daca indraznea sa vorbeasca atat de livresc, de nefiresc, dar de data aceasta totul ii era iertat. Iar el o stia. „Nici urma de-a intrusilor nu trebuie sa ramana pe deal. Exemplul lor ar putea fi contagios, ar putea suferi copiii NOªTRI. Dar nu-i putem lasa sa plece asa. Ar putea reveni. Sa mergem!”, icni el hotarat.

Se indreptara cu totii spre varful dealului. Acolo ardea o luminita, era inca devreme si gospodina inca nu se culcase (sotul ei era plecat in komandirovka pe cateva zile). Dupa un sfert de ora ajunsese in preajma casei. „Tu, tu si tu, indica el cu degetul aratator spre flacauanii care respirau din greu, o veti face pe cucoana sa se simta bine! Iar ceilalti pregatiti chibritele si motorina!”.

Zis si facut. Primii trei intara in casa, de unde in curand se auzira strigate disperate. Ceilalti, ramasi afara, adunara paie pe care le stopira cu motorina si incepura sa incendieze tot ce le iesea in cale.

Dupa vreo 15 minute, tinereii iesira din casa care inca nu ardea, incheindu-se la slituri, cu ranjete satisfacute, latite pe fetele lor un pic natange. Restul flacailor se napustira si ei in casa, unde si-au satisfacut instinctele sanatoase, caci toti fara osebire erau ahtiati dupa femei. Nevasta zacea lesinata pe podea, langa prag. intreaga gasca iesi in graba afara. La plecare, unul din ei arunca o faclie peste casa.

Va urma (probabil)