Azi, 17 martie 2008, cu mare tristete am aflat ca Mihai Dolgan la varsta doar 66 de ani, de doua zile nu mai este printre noi.

Departe de plai natal, departe de cei dragi, de arealul romanesc (Asia Mijlocie) duceam o lipsa acuta de grai romanesc, de cantece si dansuri romanesti, de carte romaneasca. Aparitia formatiei „NOROC” prin anii 1970 pe scene concertistice, ulterior si a placilor din masa plastica a fost pentru mine ca un miracol, ca un suflu de vant proaspat si racoros prin stepa imensa Kazaha, fierbinte vara si foarte rece, cu noptile lungi – iarna. Doamne ! cat de mult cautam acestea inregistrari – dar era de negasit. intamplator (nu-mi amintesc cu exactitate) ca am auzit la un post de radio, ca am gasit undeva prin ziare o publicitate asa numitului „Posaltorg”. Am expediat o scrisoare-comanda. Zilele de asteptare s-au transformat in vesnicie ! Dupa un timp, prin posta am intrat in posesie acestor placi subtiri cat o foaie de hartie din „poliacril”. Dupa care zile intregi in casa rasuna preponderent muzica formatiei „NOROC”. Ascultam cu sufletul la gura !
Nu m-am oprit doar aici. Fiind pasionat de radio – am asamblat un amplificator, am mesterit si o boxa, care o scoteam afara si zile intregi tot „aulul” cu o populatie pestrita (polietnica cu dominatia kazaha) „luau” cunostinte de muzica romaneasca. Muzica, care cu atata grija era ghidata, aranjata de badita Mihai.
Cu regret, nimic nu e vesnic pe pamant. Acestea placi nu au rezistat mult in timp si au cedat. Cu timpul si s-au pierdut in urma revenirii familiei mele acasa in Moldova. Spre norocul meu – au ramas inregistrari pe pelicula magnetica. Eu la vremea cea eram inrolat in randurile armatei URSS in regiunea Leningrad, asa se numea pe atuncea. Dar si acolo, avand un aparat de radio portativ (tranzistor) – mereu cautam muzica formatiei „NOROC”, posturi romanesti si voci libere de peste hotare, care era posibil de receptionat doar pe unde scurte timp de noapte.

A fost o realitate trista, dar totodata si frumoasa ca o legenda, fiindca au existat si zile negre in cale – CGB se ocupa si de ei.
Mihai si formatia „NOROC” pentru mine a fost si va ramane un fenomen – LEGENDA, o insula libertatii, care a avut si de suferit in urma regimului sovietic.
Mihai Dolgan, impreuna cu formatia sa, a inscris o fila in istoria contemporana Basarabene in domeniul culturii romanesti si libertatii expresiei artistice.
Am crescut si m-am educat in cea atmosfera.
Recunostintele mele.
O sa ne lipsesti, MAESTRE ! Esti irepetabil !
GLORIE !

Condoleante familiei Dolgan si multa putere in aceste clipe.
Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace!

A. Hristea – Stan si familia. 17.03.2008 Chisinau.

Iata stirea difuzata de Moldova1

ªtirea de la Pro TV