A ajuns acasa distrusa, cu moralul la pamant. Nu stia ce sa-i spuna sotului, cu ce sa inceapa.  Ionut a inteles ca ceva nu e in regula, dar nu insista sa afle. ii va spune si singura daca e ceva important.

Pe neasteptate, Anisoara izbucni in plans. Parea cuprinsa de o criza de isterie. Ionut, ingrijorat, incerca sa afle ce se intampla. O saruta pe fata plina de lacrimi.

-Ce s-a intamplat, draga? E chiar atat de grav?

– Copiii…

– Ce e cu ei?, intreba Ionut cu vocea tremuranda.

-Vor fi deosebiti de copiii din jurul lor. Poate renuntam la ei. Vor suferi toata viata si nici noua nu ne va fi usor. O putem lua oricand de la capat.

Lui Ionut nu-i veni sa-si creada urechilor. Lui, care intotdeauna i-au placut exclusiv femeile, sa i se intample pacostea? Cu ce a gresit oare in fata Domnului? Parca a respectat toate traditiile, nu a savarsit pacate mari… Fata de homosexuali a avut intotdeauna repulsie si nu a ezitat nicodata sa rada impreuna cu baietii pe seama lor, chiar daca nu s-a intamplat sa arunce in ei cu ce nimerea, ca altii. Nu le intelegea rostul. Prezenta lor in lumea asta era scandaloasa. Iar acum ii va avea chiar in casa lui. ªi nu unu, ci doi odata… 

isi imagina grimasa vecinului, Alexandru, cu care se afla intr-o concurenta acerba. Niciunul din ei nu putea suporta ideea ca celalalt ar fi mai bogat ori mai gospodar, de aceea incercau pe toate caile sa se eclipseze unul pe altul. Apoi ii trecu prin fata ochilor imagini de la locul de munca, cum se susotesc toti pe seama lui si a copiilor sai, cum ii ocolesc privirea cand intra in birou… Nu putea admite o asemenea evolutie a lucrurilor! „Mai bine ma sinucid”, gandi el in sinea lui.

Se apropie de Anisoara, care plangea incontinuu de vreo cateva ore.

– Nu cred ca are rost sa-i pastram. Faci avort cat nu e tarziu. Am putea sa mergem si la preot, poate ne da el un sfat mai bun…

A doua zi s-au trezit dimineata devreme. Nu aveau chef de nimic, dat totusi si-au adunat ultimele puteri si au decis sa mearga la biserica, la slujba pe care o oficia parintele Ananius. Dupa slujba, s-au apropiat de el, spunandu-i ca vor sa se confeseze. I-au expus fondul problemei amanuntit si-l rugara sa le dea un sfat.

– Necunoscute sunt caile Domnului, incepu parintele. Avortul e un mare pacat. Credinta si rugaciunile fac minuni. Totusi, ar mai exista canoanele…

in drum spre casa, sotii incercau sa puna de acord invataturile biblice cu intentiile de a scapa de viitoarele lor progenituri, deja nedorite. „Preotul e platit sa o spuna. Altceva nu stie. Noi ne vom chinui, nu el”.

Nu mai statura nicio clipa la indoiala. Spre seara au urcat in masina si au pornit in directia capitalei. Nu vroiau sa afle nimeni de avort. Se oprira la cea mai apropiata clinica, unde au fost programati pentru chiuretaj peste doua zile. Erau destul de multi hotarati sa renunte la urmasi, parea o adevarata epidemie. 

A doua zi, ascultand conversatiile celor din jur, Anisoara realiza ca majoritatea pacientelor s-au internat in clinica, ca si ea, ca sa scape de „maladia” pe care stiinta ajunsese sa o poata anticipa. „Doar nu suntem in America, oftau unele din ele, mai emancipate, ne facem si noi de ras, si nici ei nu vor avea viata…”.

Spre seara, sosi in mare graba Ionut, un pic mai relaxat. 

– Nu mai trebuie sa faci avort. M-au contactat mai multe familii din America si Canada. S-au oferit sa infieze ei copiii, daca accepti sa duci sarcina pana la capat. Cred ca ar trebui sa acceptam. Avortul implica niste riscuri. S-ar putea ca pe viitor sa nu mai avem copii, nu ne va mai ajuta nicio rugaciune. De banii lor nu avem nevoie, avem si noi destui. in schimb, nimeni nu ne va barfi ca am omorat. Tu ce zici?  

– Cred ca ai dreptate. Nu avem de ales…

Au parasit imbratisati clinica dupa jumatate de ora. Povara de pe suflet parca nu mai era atat de apasatoare, iar viata incepea sa capete sens.