Ionica, de cand se tinea minte, a avut doar ganduri, idei, fantasme, impulsuri, orientari corecte. Niciodata nu a gandit altfel decat toata lumea, adica pe cont propriu. Mergea in fiecare duminica la biserica, nu incalca ordinele parintilor, ii respecta pe profesori, popa si primar, adica autoritatea satului in corpore, se uita doar in directia fetelor, chiar daca nu intotdeauna ii ardea de ele. Dar asa se cuvine, sa admire numai ce e frumos, ca doar nu era sa se uite la barbati.
Cand a implinit varsta potrivita, s-a casatorit cu o fata care locuia peste trei case. Nu ca-i era foarte draga, dar toti prietenii, toti cunoscutii sai o facusera deja si nu era sa ramana el singur holtei, de rasul lumii. Au adus pe lume impreuna cu nevasta sa patru puradei – doi baieti si doua fete – de care nu s-a atasat prea tare, ca si de consoarta de altfel.
Timpul se scurgea pe neobservate. La 40 de ani, Ionica avea alaturi flacai si fete mari, care in curand urmau sa se casatoreasca si ei, ca asta e datina la sat – tinerii se casatoresc repede, altfel nu-i mai intorloaca nici dracul.
Asa si s-ar fi scurs, probabil, intreaga viata a lui Ionica, domol si in conformitate cu legile comunitatii, respectate de toate generatiile de pana la el, senin si natural. Totusi, de la un timp incoace, ceva nu-i dadea pace, parca il rodea un vierme sau nu stiu ce. Toate obiceiurile pe care nu le contestase niciodata in viata, toate ideile pe care le impartasise anterior incepura sa-i apara intr-o alta lumina, stranie. Avea impresia ca nu sunt si nu au fost niciodata ale lui, ca cineva i le sadise in cap fara voia sa. Un anarhist ar fi invinuit fara nicio indoiala sistemul, dar nu si Ionica, caruia nu-i ardea de prostii, idei inalte si termeni sofisticati.
Dezordinea din cap incepu sa se rasfranga si asupra vietii de zi cu zi. Oamenii si gesturile lor ii pareau niste marionete dezarticulate. Totul ii scapa din mana, nu reusea sa duca nici un gand pana la capat. De cele mai multe isi intrerupea propozitiile la jumatate, pentru ca simtea cu toata fiinta ca nu exista nicio legatura intre cuvintele rostite automat si gandurile care ii treceau prin cap. Ajunsese sa urasca cuvintele, devenind aproape mut.
Metamorfoza prin care trecea Ionica nu ramase neobservata de copii si sotie, de lumea din jur. „Parca ar fi deochiat. Ce-o fi avand oare? – se intrebau ei. Era om ca toti oamenii, si acum e numai bun de legatoare”. Cel mai mult suferea nevasta sa. „Tocmai acum a trebuit sa-l loveasca damblaua, cand sa-si puna copiii la cale”, ofta ea necajita.
Dar, culmea, Ionica nu tinea de loc sa fie in rand cu lumea: nici el, nici copiii sai. „S-or casatori singuri, ca n-o sa traiesc eu in locul lor”, mormaia el sub nas apatic. Duminica nu se mai trezea dimineata sa-si primeneasca sufletul la biserica, nici posturile nu le mai respecta. Prefera sa doarma pana la amiaza, dupa ce se spetea toata saptamana. „Macar duminica sa ma odinesc un pic, sa beau un pahar de vin in voie”, rezona el absent printre dinti. Nu mai incapea nicio indoiala, era de-a binelea bolnav.
insa lui Ionica nu-i prea pasa. A inteles in cele din urma ca se simte bine doar atunci cand nu actioneaza din obligatie, cand spune ce crede, nu ce trebuie, iar datinile incremenite nu mai au prioritate asupra corpului si mintii sale. Nu-i mai pasa, chiar daca consatenii incepura sa-l priveasca straniu si condescendent, barfind pe seama lui cand trecea pe alaturi. Se simtea bine pentru prima data in viata lui, iar restul nu mai conta.
16 răspunsuri la “Cum a devenit Ionica dintr-un om respectabil unul tolerat”
nu mai ai de gand sa continui Radarul?
Poate cu alta ocazie. Oricum, astept mai intai sa-i nasca, si dupa aceea voi relua naratiunea.
Dar ce parere ai despre Ionica? Cum crezi, metamorfoza prin care trece e inspre bine sau, dimpotriva, spre rau?
Luputule!
Ai putea face o prodislovie la opurile recente, sa ne lamuresti si noua, cititorilor tai dragi, care e scopul, fireste, daca nu e unul clasat.in lipsa acestor clarificari, indivizilor ca mine le vine naiba stie ce in capul cela a lor.
De exemplu: postura ta de minoritar tolerat/pentru care nu zici mersi, da cauti pe naiba/ ii aranjeaza pe Breghen: ies in lume cu tine, te pot prezenta in rapoarte, pot face filmulete etc. De aici si libertatea pe blog ce o ai. Eu zic ca ei o vor plati…
Vezi ca esti folosit?… Esti constient de aceasta?
Pacatele mele, te-am imperechiat cu Lae si ai inceput sa latri cu gura lui. Eu zic: ogoieste-te!
Da de cand I-u-t-u-l-e ai devenit atat de arogant? Pe Aleea clasicilor erai destul de timid si complexat. iti imaginezi, probabil, ca toti sunt implicati in scenariile tale. Cum o sa plateasca Fr. Brega? Cine sa se ogoiasca? inchide-ti botul JAVRa! Crezi ca sperii pe cineva cu noile tale relatii sus-puse? Ai vrea sa compromiti situl, ti-ar placea ca toti sa fie preocupati de una si aceeasi problema. Pe Curaj toti suntem minoritari, inclusiv tu. ªi coboara pe pamant, ca nu ai valoarea pe care ti-o atribui…
Lupusor,poate faci impreuna cu Iu-Tsu un cuplu,ce zici?Veti legaliza cupul si veti intra in istorie ca pioneri,primul cuplu de homosexuali legalizat,ce zici ❓ 😀 Intre voi se vede de departe ca e dragoste mare,va iubiti pana-n maduva oaselor
Doamne fereste, mai bine ma impusc in cap!!!
Da tu A–lex de ce nu te infratesti cu Anonimous sau cu acelasi Iutu, cu care parca ai fi frate de sange? Ati forma o familie ideala…
Nu exista nici o postare a dlui Tzurkanu care sa nu faca aluzii sexuale. Fie cu „pro-fund”, fie cu „Luputzule”, fie cu alte magarii!
Esti un „obsedat …intelectual” domnule Tzurkan!
e bravo Ionica si schimbarile sunt spre bine
niciodata nu trebuie sa fii sclav al sistemului
astept cu nerabdare continuarea radarului
Vai, alex!
Dragostea. nu-i reciproca. Luputu asteapta vreun print de peste ocean…ca-n povestea ceea…am uitat cum ii zice
Iutu, chiar daca ai ramane unica fiinta din univers, as prefera, totusi, sa ma limitez doar la onanism. Sorry…
iu-tsu ,pai cucereste-l tu,arata-i ca poti fi un print adevarat 😀
N-are nicio sansa. Parca tu singur candva i-ai facut un compliment, in care afirmai ca Iutu n-ar placea nici macar unui canibal. Mai tii minte? Nu stiu daca e adevarat, nu cunosc preferintele canibalilor, dar, din pacate sau din fericire, nu e genul meu. E ca si cum i-ai sugera unei femei sa ma seduca. Sper ca intelegi ce vreau sa spun…
izghitu, de fapt intentionam sa pastrez finalul Radarului, dar m-ai convins sa continuu. Cred ca zilele aceastea voi reveni asupra textului…
Metamorfoza prin care trece Ion e un proces foarte chinutor,cred mai ales la 40 de ani cind o mare parte a vietii a trecut asa „ca la toata lumea” involuntar…cred si sper cu tot sufletul ca sunt multe persoane ca Ion care la un moment dat se uita la anii traiti de ei cu ochi straini (e ceva grav),si nu multi din Ioni au curajul sa paleasca cu pumnul in masa si sa schimbe ceva, e dificil, mai ales cind vezi privirile celor din jur, niste priviri speriate,neintelese,straine, care te invinuiesc, birfesc ..Deseori zicem ca nu trebuie sa ne pese ce va zice societatea, dar noi traim printre oameni, si atunci cind esti singuratic intr-o multime e inutil sa mai traiesti pe acest pamint.Deci solutia:
1.asculti in continuare parerea societatii de teama sa nu te judece crud;
2.incerci sa-i convingi pe cei din jur sa te lase in pace , sa-ti traiesti viata cum vrei;
3.nu convingi pe nimeni,nu-ti pasa de ceilalti, pur si simplu ai schimbat totul si faci doar ceea ce-ti pofteste sufletelul;
Intrebare: voi ce ati alege?
Intreb deoarece aceasta schimbare psihologica ne afecteaze pe fiecare din noi la o anumita etapa a vietii