in textul de fata va voi relata un caz inedit. Eram pe cale de a concepe si fata o povestioara deosebit de interesanta. Totul imi statea la dispozitie: inspiratia debordanta, natura luxurianta, oamenii interesanti. Reusisem deja sa schitez intriga, punctul culminant era pe aproape, nici finalul nu se lasa prea mult asteptat… Dar proiectul a fost deturnat in ultimul moment, n-o sa credeti, de rebeliunea personajelor mele, modelate de mine in caldurile facerii, care nu acceptau nici in ruptul capului sa se lase etichetate.

         Iliut si Marioara nu erau la prima abatere de acest fel. Dar acum depasisera orice limita. Flacaul nu era rau de felul lui, doar un pic cam prostut…

–         Nu sunt prostut! – se burzului Iliut.

–         Asta mai ramane de vazut…

Nici Marioara nu stralucea prin inteligenta, era destul de naiva…

– Naiv esti tu! – incepu sa se ratoiasca ea la mine.

– Hei, ati uitat cine v-a creat, cine are drept de viata si de moarte asupra voastra? Eu v-am facut, eu va omor!

– Asta s-o crezi tu, isi facura ei complice din ochi. Se vede ca nu esti un autor prea citit. Ne tot ameninti cu moartea, dar tu ai auzit vreodata de moartea Autorului?

– Ha! ªi ce legatura are una cu alta? Voi sunteti cei care ati inteles prost o teorie. Dar asta nu ma va impiedica sa-mi fac hatarul…

– S-o vedem si pe asta, se imbatosara personajele „mele”. Timpul tiraniei a trecut, omniscientule!

         incercai sa le iau cu binisorul. Le invaluii din dreapta, apoi din stanga – niciun rezultat.

–         Propun remiza.

–         Adica? – se arata Iliut mai neincrezator.

–         Voi aparea pe post de narator necreditabil.

–         Pfui, facu Marioara dispretuitoare. Uite ca ne-am si capatuit!

–         Deci, nu vreti sa acceptati nicio varianta. Drept cine ma credeti? Sunt sau nu stapanul universului in care va miscati si voi? Buuun… in acest caz nu-mi ramane decat o singura solutie – sa va dau pe mainile prozatorilor basarabeni.

–         O nu, sarira Iliut si Marioara in culmea panicii. Numai nu asta! Poate incercati, totusi, sa va specializati in alt gen literar? Cred ca in poezie ati fi genial.

–         Ia mai slabiti-ma cu magulelile, lingusitorilor! Va trimit in Evul Mediu, la prozatorii bine-intentionati, care nu stiu de gluma. Sper sa va fie de invatatura pe viitor. Nici un personaj n-a iesit teafar din mainile creatorilor moldoveni. Dar daca numai personajele ar fi fost mutilate, n-ar fi fost grav…

–         O.K., facu Marioara impaciuitoare. N-avem de ales. Acceptam varianta ta, oricare ar fi ea.

insa am subapreciat-o evident. Viclenia si lipsa ei de scrupule erau nemarginite. Profitand de lipsa mea de atentie, sari in hau tarandu-l dupa sine si pe Iliut.

–         Mai bine morti decat la cheremul vostru, rasuna vocea Marioarei din bezna, urmata de doua bufnituri infundate.

Uite asa am ratat o istorioara, poate povestea vietii mele, poate o capodopera,  din cauza unor personaje arogante si iresponsabile.