Oameni buni, iata ca de-abia la 2 saptamani distanta de la retinerea, judecarea si expulzarea mea pentru ca celebram Ziua Unirii la Chisinau, intru in sfarsit astazi in posesia unei copii a sentintei in baza careia am fost expulzat. O reproduc in cele ce urmeaza, cu avertismentul ca poate contine urme de analfabetism si o doza strasnica de elemente periculoase pentru sanatatea, coerenta, intelectul dumneavoastra, cat mai ales prejudicii grave si mutilari aduse celui mai de pret bun obstesc: LIMBA ROMaNa.

Dosarul nr. 4 – l 177 / 08 DECIZIE
27.03.2008 mun. Chisinau
Judecatoria Buiucani
Instanta compusa din:
Presedintele sedintei , judecator G.Moscalciuc
Grefier A.Lascov
A examinat cauza administrativa in baza art. 174 al. l, 174/6 al.1; 191/1 al.l ,31/1 CCA RM in privinta lui:
Rusii George Vlad , a.n.03.11.1988 nascut Rominia, regiunea Brasov, str. Apolo 5 “b” ap. 27 s-a constatat:
La data de 27.03.2008 , in privinta lui Rusu George Vlad de catre colaboratorii politiei a fost intentata procedura administrativa in baza art.22 al Legii cu privire la MigratieN 1518-XV din 06.12.2002 , art. 174 al.l, 174/6 al.l; 191/1 al.l , 31/1 CCA RM precum ca el: Rusu George Vlad , nascut in Rominia, regiunea Brasov, pe data de 27.03.2008 aproximativ pe la orele 11:00 aflindu-se in Gradin Publica ” ªtefan cel Mare” din Chisinau, imbracat in haine nationale , inmina brosuri cu reclamatii publice persoanelor trecatoare, parind suspect, dupa prezentarea ca colaborator de politie, a fost stopat si solicitindu-I sa prezinte actele, persoana s-a identificat ca Rusu George, cetatean al Rominiei, iar la moment careva acte nu avea. La propunerea de a se deplasa la organul de politie, ultimul a refuzat, a inceput sa nu se subordoneze cu rea vointa colaboratorilor de politie si adresindu-se cu cuvinte jignitoare.
in sedinta de judecata persoana trasa la raspundere administrativa Rusu George Vlad, fiind asistat de avocat n-a recunoscut vina, declarind ca azi pe data de 27.03.2008 se afla cu doi cunoscuti in Parcul „Gradina Publica” , fiind in trece a asistat Ia o depunere de flori la bustul lui Mihai Eminescu, cu ocazia aniversarii a 90 de ani , de la unirea Basarabiei cu Rominia. Pe parcursul acestui eveniment a primit niste brosuri de la organizatori. S-a gindit de a raspunde la acest gest, cu oferirea la rindul sau revistei ortodoxe cu aceiasi tematica, dupa ce s-a deplasat cu acea multime de oameni pina la capatul aleii, impartind dintre timp revistele pe care le avea cu sine. Apoi, adunarea fiind incheiata’si-a vazut de drum. A constatat ca in urma lor veneau 4 agenti de politie, imbracati in civil, a caror prezenta o remarcasera in rindul adunarii , inca la depunerea de flori. S-au apropiat de ei si i-au rugat sa se legitimeze. Cei doi prieteni cu care el era s-au legitimat. El intr-un moment a crezut ca a uitat documentele acasa si le-a spus ca nu are documentele la sine si astfel a fost introdus intr-o masina de politie, care a pornit in directia CPs Buiucani. Pe drum si-a gasit in ghiozdan pasaportul si 1-a prezentat politistilor. La politie n-a fost asistat de avocat .Are viza de intrare de la vama Sculeni din data de 22.03.2008. Nu are inregistrarea si nu are permis de sedere pe teritoriul R.Moldova, a venit pe o perioada doar de 7 zile. El a venit la prieteni : Brega Ghenadie si Cost Vasile, insa nu cunoaste adresa exacta a acestora. Are si rude in Chisinau. Cu rudele sale n-a contactat. Nu cunostea de faptul ca urmeaza a se inregistra in R.Moldova. EI a venit din Rominia cu 450 de bucati de reviste ortodoxe, care au fost retinute in vama. in Chisinau, o persoana ne cunoscuta i-a transmis citeva sute de brosuri „Credinta noastra”. Cunoscind situatia de la vama , acea persoana s-a oferit sa le multiplice pe cont propriu . Le-a primit pentru a fi distribuite, pentru manifestarea la ziua de azi, la ora 13:00, initiata de Grupul de initiativa „Sfatul tarii” si autorizata de Primarie. Plimbindu-se prin parc la ora l 1:00 a transmis cetatenilor trecatori – brosuri „Credinta noastra”.
Martorul Sompor Vasile in cadrul sedintei judiciare a declarat ca azi pe data de 27.03.08 se afla in incinta Comisariatului de politie Buiucani. Un colaborator al organelor de politie I-a invitat sa participe in calitate de martor la efectuarea unei actiuni procesuale. Actiuni de ridicare a actelor. Cind a intrat in birou erau prezenti colaboratorii de politie , precum si d-l Rusu, care statea in picioare. Intrind i s-a adus la cunostinta ca se petrece o actiune procesuala de ridicare a actelor. I s-a adus la cunostinta scopul participarii sale. Colaboratorii de politie I-au rugat pe G.Rusu sa se aseze si sa nu steie in picioare, Ia ce ultimul a refuzat si aducea replici in adresa colaboratorilor, spunindu-le diferite cuvinte. Din ceia ce isi aminteste , a retinut ca cuvintele, replicile erau in privinta colaboratorilor politiei, care sunt incompetenti, nu-si pot realiza serviciul conform Legii R.Moldova. Colaboratorii organului de politie incercau sa-i explice lui G.Rusu motivele de retinere, insa contravenientul prin comportamentul sau nu permitea colaboratorilor de politie de a duce pina la capat discutiile lor. De asemenea cet.G.Rusu a refuzat de a semna procesele verbale care s-au intocmit si totodata se adresa catre colaboratorii de politie cu cuvinte ce-i jignea demnitatea colaboratorului . G.Rusu se eschiva de la intrebarile puse de catre colaboratorii de politie. Se subordona cu rea vointa. A refuzat atit sa raspunda, cit si sa semneze. Prin cuvintele pe care le spunea G.Rusu se ducea la concluzia ca se jigneste competenta colaboratorilor de politie.
Martorul Ceban Ion in cadrul sedintei judiciare a declarat ca el a fost chemat ca asistent ,cind s-au intocmit actul de ridicare a documentului de identitate a lui G.Rusu si a vazut ca pasaportul ii apartine lui. intre timp cind s-a aflat in birou G.Rusu a fost rugat sa se aseze, la ce el a refuzat. Facea replici la ceia ce-i spunea, atunci cind colaboratorii de politie doreau sa-i explice ceva. Din partea contravenientului au fost replici, insa nu poate sa le concretizeze, deoarece nu le tine minte. Contravenientul a refuzat sa semneze actele procedurale .
Instanta de judecata, audiind contravenientul martorii, studiind in cumul totalitatea probelor, conchide ca in actiunile Rusu George Vlad sunt prezente semnele contraventiei administrative, prevazute de art. 174 al.l, 174/6 al.l; 191/1 al.l , 31/1 Codul cu privire Ia contraventiile administrative al R. Moldova si actiunile lui sunt corect incadrate in baza acestor articole. Vina ultimului fiind dovedita prin declaratiile martorilor Ceban Ion si Sompor Vasile , care au declarat ca au fost prezenti la politie cind se petrece o actiune procesuala de ridicare a actelor si au vazut si au auzit cum George Rusu nu se subordona colaboratorilor de politie si se adresa cu cuvinte jignitoare fata de ei.
Astfel, instanta de judecata apreciaza critic declaratiile contravenientului Rusu George Vlad , precum ca nu este vinovat de cele incriminate, deoarece ele se combat prin probele cercetate in cadrul sedintei judiciare .Totodata , intentia contravenientului a fost stabilita in sedinta de judecata precum ca el – G.Rusu , fiind cetatean al Rorniniei si aflindu-se in Gradina Publica ” ªtefan cel Mare” din Chisinau, cu rea vointa n-a prezentat colaboratorilor de politie actele de identitate, astfel ulterior in CP sBuiucani fiind depistate ia el – actele de identitate.
La stabilirea pedepsei instanta de judecata se calauzeste de rigorile art.32 CCA RM, aplicind pedeapsa in limitele stabilite de actul normativ, in stricta conformitate cu stipularile legale, tinind cont de caracterul contraventiei comise, de persoana contravenientului, de gradul de vinovatie, de starea lui materiala a sa, de circumstantele care agraveaza si care atenueaza raspunderea.
Circumstante atenuante prevazute de art.33 CCA a R.M. nu au fost constatate.
Ca circumstante agravante prevazute de art.34 CCA al R.Moldova instanta considera continuarea comportarii ilicite contrar cerintelor lucratorilor politiei de a inceta aceasta comportare.
Totodata la stabilirea pedepsei instanta de judecata se calauzeste de prevederile art.35 CCA RM, stabilind pedeapsa pentru fiecare contraventie in parte, iar sanctiunea finala in limitele contraventiei celei mai grave.
Avind in vedere cele expuse, instanta de judecata conchide a-l recunoaste vinovat pe Rusu George Vlad de comiterea contraventiilor administrative prevazute de art. 174 al.l, .174/6 al.l; 191/1 al.l , 31/1 Codul cu privire la contraventiile administrative al R. Moldova si a-i numi pedeapsa cu aplicarea art.35 CCA R.Moldova sub forma de amenda si al expulza de pe teritoriul Republicii Moldova.
in baza celor expuse, si conducindu-se de prevederile art .art. 35, 269 al.lCCA RM, instanta de j udecata,
DISPUNE:
A -i aplica cet. Rusu George Vlad sanctiuni administrative:
in baza art. 191/1 al.l CCA – amenda in marime de 50 (cincizeci ) unitati conventionale, ce constituie 1000 (o mie) lei.
in baza art. 174 al.l CCA – amenda in marime de 20(douazeci ) unitati cinventiinale, ce constituie 400(patrusute) lei.
in baza art. 174/6 al.l CCA – amenda in marime de 20(douazeci ) unitati cinventiinale, ce constituie 400(patrusute) lei.
in baza art.35 CCA al R.Moldova a-I aplica definitiv Rusu George Vlad sanctiune administrativa sub forma de amenda in marime de 50 (cincizeci) unitati conventionale, – 1000 (o mie) lei.
A-I expulza pe Rusu George Vlad de pe teritoriul Republicii Moldova.
Decizia cu drept de atac in Curtea de Apel Chisinau in termen de 10 zile.
Presedinte de sedinta, judecator Л () G.Moscalciuc

IATa ªI O REPLICa DURa, DAR NECESARa, DIN PARTEA MEA:

Daca prostia ar durea, ce mai gemete, vaiete si racnete s-ar ridica din gatlejurile celor chinuiti de prostie! Biata limba romana, pacat ca nu poate sa geama si ea, la cate maltratari suporta! Textul in sine are o genialitate covarsitoare, incat aproape ca nici n-ar mai trebui sa ii aduc completari. ªi totusi, pour l’amour de l’art… Iata ce cred eu despre toata acesta cacealma: redactarea lasa de dorit, deficientele de limba, gramatica si exprimare facandu-ma sa ma gandesc serios la cat de norocos eram daca nu-mi iroseam 12 ani pe bancile scolii invatand limba noastra cea romana, atat de dulce, de frumoasa si de salbatica… Daca imi pastram cu demnitate calitatea de analfabetiv, pana acuma puteam sa ajung si eu judecator la Chisinau, in culmea gloriei si a infloririi profesionale! Ce rost sa mai pierd timpul cu scoala si cu toate atitudinile care jignesc inteligenta si demnitatea colaboratorilor de prostie?! Dar sa lasam deoparte aberatiile de forma ale acestui text si sa ne concentram pe aberatiile sale de fond:

I) Ce miracol ca esti, ce intamplare ca sunt! Ma nasc, deci exist… Chiar daca am aflat doar astazi ca m-am nascut in regiunea Brasov pe data de 27 martie 2008 aproximativ in jurul orelor 11… =)) =)) =))

II)Am inteles si eu in sfarsit care este justificarea mea existentiala si inaltul scop pentru care am fost chemat la viata: sa inmanez trecatorilor brosuri cu reclamatii publice, parand suspect, dupa prezentarea ca si colaborator de politie deghizat in haine nationale! incep si eu sa pricep de ce domnul I.P. credea ca sunt drogat. Pentru ca citise probabil textul redactat de Gaina Moscovita, si ce sa mai inteleaga saracul om din tarasenia asta impestritata de contraventii si contra-inventii?!

III) Haideti sa va explic eu de fapt care-s drogatii si dementii in Republica Moldova: ca simplu cetatean, te plimbi pe strada, de pe strada ajungi in parc, in parc ce sa vezi, lume multa, oameni cu flori in mana, statuia lui Eminescu asaltata de populatie, printre care si ceva baieti in negru parasutati cu treaba, „genii mari si frunti tembele” care inca „n-au ajuns sa invete a muri vreodata”. Combinatia merita toata atentia. Te opresti sa savurezi momentul. Se intampla ca era o mare sarbatoare nationala, si de obicei la asemenea evenimente ori te imbraci la sacou si cravata, ori iti pui pe tine costumul national, dupa datina stramoseasca. Chiar daca asta unora li se pare suspect si chiar indecent. Constati cu multumire ca nu esti singura persoana imbracata indecent, in grupul respectiv gasindu-se inca alti 5-10 „teroristi” in costume nationale, fapt care „aduce atingere integritatii si sigurantei persoanelor din jur”. Te apuci sa faci cateva fotografii cu acesti teroristi costumati atat de provocator, ca sa ai cu ce te mandri in fata istoriei si a generatiilor viitoare. Constati ca teroristii, dupa ce ca poarta aceasta costumatie indecenta, mai au si tupeul sa iti ofere pliante cu grupul de commando care a infaptuit Unirea de la 27 Martie 1918. A propos, un pliant identic a primit in aceeasi zi chiar si presedintele Basescu, asta ca sa vedeti pana unde poate merge impertinenta teroristilor! Asa ceva este prea de tot, te simti dator sa protestezi: bagi mana in traista si scoti la inaintare un teanc de „reclamatii publice”, sa le-ajunga teroristilor cu varf si indesat. Constati ca reclamatiile tale publice au mare succes la publicul reclamant de si mai multe exemplare. Pana nici baietii imbracati in negru si parasutati cu treaba nu se pot abtine si vin pe rand sa le dai si lor. Apoi te deplasezi in compania colegilor de terorism pana la capatul aleii, unde ei se opresc pentru o noua repriza de fotografii compromitatoare. Dupa care ei se hotarasc intr-un avant terorist suprem sa mearga pana la capat, adica pana la cimitirul eroilor. tie deocamdata nu-ti arde de cimitirul eroilor, esti de-abia terorist incepator, deja ai facut destule victime pentru varsta ta, un intreg cimitir, ar fi prea de tot! Asa ca te retragi si ii lasi pe ceilalti sa isi duca singuri la indeplinire planul maret. incepi sa te plimbi din nou prin parc, in compania altor doit-trei prieteni. Observi la un moment dat ca o parte din fan-clubul pe care tocmai ti-l creasesi se tine insistent dupa tine: e vorba chiar de baietii in negru parasutati cu treaba. Vin peste tine vreo 4 bucati, nici buna ziua, nici Doamne-ajuta, nici cum ii cheama, nici vreo legitimatie, nici vreo poveste lacrimogena despre scopul aflarii lor pe capul tau, absolut nimic. Niste civili necunoscuti, simpatizanti inflacarati, care se grabesc foc sa treaca direct la fapte, fara alte politeturi. Mai pe scurt, tu trebuie sa le dai lor pasaportul, ca daca nu vor fi obligati sa te ia pe sus din plina strada si sa te duca ei stiu unde. Ghicind mai mult de unul singur ca baietii s-ar putea sa fie „organul legitim de ancheta”, desi toate aparentele conduceau la concluzia contrara, te grabesti sa iti cauti pasaportul prin traista. Dar ia-l de unde nu-i, ca dupa dezordinea din rucsacul tau poftim de mai gaseste ceva la locul lui! Ca sa mai tragi de timp, ii rogi pe baietii in negru sa se legitimeze, sa spuna cu ce scop si in virtutea carui temei au dat navala pe capul tau si ti-au ruinat buna-dispozitie inca de cu dimineata, ba chiar le pui in vedere ca ai si tu anumite drepturi pe care ar trebui sa ti le respecte, fara sa ai nici cea mai vaga banuiala ca acest comportament jignitor ar putea fi interpretat de niste minti luminate drept „subordonare cu rea-vointa”, „refuz de a prezenta actele la control”, „adresare de cuvinte jignitoare”. in tot acest timp continui sa rascolesti prin traista in cautarea pasaportului, desi baietii se grabeau tare si te tot inghionteau sa te grabesti si tu, macar din solidaritate, daca nu si din convingere. Exasperat de atitudinea lor si desperat totodata din cauza haosului in care era imposibil sa iti mai gasesti pasaportul, le spui ca s-ar putea sa ti-l fi uitat acasa la prietenii tai. Baietii atata si asteptau, ca te iau pe sus si te indeasa intr-o masina, cu tot cu prieteni, si pe-aici ti-i drumul. Desi erai nedumerit cum o simpla plimbare prin parc se putuse transforma pe neasteptate intr-o rapire a ta de catre persoane neidentificate, incerci sa iti pastrezi calmul si, in lipsa de ocupatie, continui sa rascolesti prin traista dupa pasaport. il vei gasi in scurt timp la locul lui si le vei spune baietilor sa traga pe dreapta, pentru ca acuma ai acte de identitate si nu mai e cazul sa fii luat in excursie pe bani publici pana la naiba in praznic. Dar ti-ai gasit sa te asculte, cand de fapt tu de la inceput le picasesi lor cu tronc si acuma nu mai voiau sa-ti dea drumul nici macar pana la WC. Ajuns la un comisariat suspect, indecent si insalubru, pe care scria POLItIE, desi in realitate arata a ghetou fascist si te gandeai cu teama pe mainile carei grupari extremiste ai incaput, le dai pasaportul, te supui procedurilor de identificare, dupa care iti iei bagajul si iesi afara, cu gand sa pleci in drumul tau, dupa ce le-ai satisfacut toate capriciile fanilor tai nemultumiti si obraznici. Dar, stupoare: „procedura de identificare” se va transforma pe rand in perchezitie filmata, in procedura de ridicare a pasaportului cu martori, intr-o excursie la cotetul cu Gaina Moscovita, si pana la urma intr-un pelerinaj pana la malurile Prutului, care l-ar fi facut pana si pe marele nostru Vasile Alecsandri sa scrie un pastel plin de sensibilitate si traire. „E primavara-afara. / Ce dulce expulzare! / Mai vii tu in Moldova / Cand porcul o sa zboare.” Pe drum mai afli si ca maestrul Alecsandri mai are si slabiciuni tipic umane, ce nu tin de inaltele sfere ale poeziei: e pasionat de accentul de Ferentari, urmareste cu sufletul la gura telenovela romaneasca „Lacrimi de iubire”, face glume pe seama lui Gheorghe Zamfir, fara indoiala drogat si el ca o oaie, ca altfel n-ar mai fi sofer de tir. Maestrul Alecsandri, ca toti poetii de factura romantica, sufera de complexul „geniului pustiu”, intalnit si la Mihail Eminescovici, si se supara tare cand constata cum ignorantii din jur ii subestimeaza virtutile intelectuale, lui, care cunoaste in detaliu istoria infiintarii retelei Internet, cat si legenda lui Zorro, dar si alte lucruri naucitoare pentru oamenii de rand, care nu-l inteleg si il fac sa se simta prost, desi el nu este nicidecum prost. Aceasta drama existentiala il determina uneori pe maestrul Vasile Alecsandri sa recurga la gesturi desperate, cum ar fi expulzarea in masa a unui lot de 80 de cetateni romani din raionul Rezina. Desi nu-i place sa faca din asta o bravura, maestrul Alecsandri nu refuza nici cetateni germani sau americani, desi satisfactia lui suprema sunt tiganii ceia de romani fascisti si europeni. Este un om remarcabil acest Vasile Alecsandi si cariera lui sclipitoare nu face decat sa iti intareasca intima convingere ca astfel de oameni au adus prin munca devotata si abnegatia lor zilnica Moldova pe inaltele culmi ale gloriei sale actuale.

IV)Dar sa revenim cu picioarele pe pamant. in fulminantul text al hotararii de judecata, Gaina Moscovita face trimitere la comportarea mea de pe parcursul procedurii de ridicare a pasaportului. Din umila mea experienta, nu cred ca este o crima sa refuz politicos sa stau pe scaun, si nici nu cred ca asta ar trebui sa ii jigneasca pe vajnicii baieti in negru. Pur si simplu ma simt mai bine in picioare. Daca vreti, e o chestiune de verticalitate. Totodata, nu este o crima sa imi exprim, iNTR-UN LIMBAJ DECENT ªI LITERAR, (atat de literar incat cei doi martori adusi la repezeala nici nu aveau capacitatea intelectuala sa il reproduca ulterior in fata instantei, pentru ca nu-l intelegeau) opiniile cu privire la baietii in negru: datoria lor suprema este aceea sa garanteze respectarea drepturilor cetatenilor, iar nu sa le calce in picioare. Eu nu am pomenit in nici un caz epitetul de „incompetenti” la adresa lor, dar daca ei se simteau cu musca pe caciula nu e vina mea. ªi aveau de ce sa se simta: erau in civil, nu prezentau legitimatii, nu isi dadeau numele, nu imi spuneau pentru ce sunt retinut si nu invocau texte legislative care sa ma incrimineze. Dupa cum aveam sa remarc, toata aceasta mascarada regizata nu era decat teatru ieftin, atata vreme cat oamenii aceia nu faceau dovada ca sunt politisti, prin legitimatii doveditoare. Puteam si eu, cu acelasi succes, sa ma imbrac in negru, sa ies pe strada la vanatoare de oameni suspecti, sa ma iau de primul venit, sa-l salt intr-o masina si sa-l duc la naiba-n praznic. Ca sa faci asa ceva nu trebuie sa fii politist, trebuie sa fii tupeist, atata tot. Nu inteleg deci de ce niste opinii nevinovate, dar justificate, au putut sa ii zdruncine atat de tare pe oamenii astia, incat sa considere ca eu am avut un limbaj indecent si jignitor si ca am adus prin el atingere demnitatii lor umane. Cat despre nesupunerea cu rea-vointa la ancheta autoritatilor legitime, trecand peste faptul ca un om simplu, in civil si fara legitimatie nu poate reprezenta o AUTORITATE LEGITIMa, vreau sa mentionez ca eu am raspuns constiincios la intrebarile lor, atata doar ca am refuzat sa scriu declaratii dupa dictare si sa semnez hartii pe care nu le citisem, fara sa am alaturi un avocat. Am solicitat sa dau telefon la cineva care putea sa imi faca rost de avocat, insa nu mi s-a dat voie. Daca mi s-ar fi respectat drepturile, as fi respectat la randul meu procedura si obligatiile pe care le am fata de, nu-i asa, „autoritatile legitime”. FOARTE IMPORTANT ESTE FAPTUL Ca EU AM MOTIVAT REFUZUL DE A SEMNA ORICE DOCUMENT PRIN FAPTUL Ca NU MI S-AU ADUS LA CUNOªTINta ACUZAtIILE ªI TEXTELE LEGISLATIVE iN TEMEIUL CaRORA ERAM REtINUT. Numai in fata refuzului meu de a semna hartiile respective si datorita insistentei mele de a cunoaste pentru ce sunt retinut, asa-zisii colaboratori de politie mi-au adus un cod de procedura administrativa, indicandu-mi sa citesc singur niste articole din cuprinsul acelei brosuri. Iar asta contrazice in totalitate declaratia mincinoasa a martorilor, care sustin ca de fapt colaboratorii de politie incercau din rasputeri sa imi explice motivele retinerii mele, numai ca eu nu le dadeam voie, prin „comportamentul meu de nesupunere cu rea-vointa si prin cuvintele mele jignitoare”.

V)Cat despre martorii adusi, saracii baieti erau atata de speriati, se citea in ochii lor desperarea, cred ca ar fi fost gata sa declare orice si sa semneze tot, numai sa fie lasati in pace. Erau oameni simpli, ca sa nu spun mai mult. De-abia imi intelegeau vocabularul civilizat si literar. Lor li se parea ca sunt imbracat indecent si ca un om normal nu umbla asa pe strada, in costum national. Totodata, erau consternati de faptul ca eu nu plecam ca ei capul la tot ce mi se dicta de sus pe cale abuziva, ei vazand in treaba asta o atitudine sfidatoare a mea fata de organele legitime. Cred ca nici nu le-a trecut prin minte sa cerceteze intai cat de legitime erau organele. La judecatorie, cei doi martori erau vizibil traumatizati de situatia in care erau pusi poate fara voia lor, aveau emotii si de-abia daca reuseau sa scoata ceva coerent pe gura. in orice caz, aveau dificultati de exprimare, nu puteau reproduce cuvintele mele adresate la comisariat baietilor in negru, si stateau foarte prost cu memoria. Binevoitoare, judecatoarea ii ajuta cateodata sa isi exprime ideile, de asa natura incat sa corespunda scopului final: expulzarea mea, de care fusesem instiintat inca dinainte de a intra in proces. Avocatul primit din oficiu punea si el intrebari si avea o atitudine care trada ca scopurile lui nu erau deloc apararea intereselor mele. Ce este cel mai interesant e ca am adresat si eu intrebari martorilor. Unul dintre ei chiar A RECUNOSCUT Ca, DEªI NU SEMNAM NIMIC, M-AM SUPUS INTEROGATORIULUI POLItIªTILOR. A mai recunoscut si ca LIMBAJUL MEU NU ERA UNUL INJURIOS, CHIAR DACa ERA UNUL INCOMOD PRIN CONtINUT, IAR NU PRIN FORMULARE. Apoi, in final eu am atras atentia explicit asupra faptului ca, la momentul retinerii mele dupa depunerea de flori din parc, EU NICIDECUM NU AM REFUZAT Sa PREZINT ACTELE LA VERIFICARE, ci din contra m-am apucat sa le caut prin rucsac cu constiinciozitate, insa am fost impiedicat de la aceasta de comportamentul politistilor, care se grabeau sa ma ridice cu forta si sa ma duca la comisariat. in nici un caz eu nu mi-am ascuns actele de la control, ba mai mult, peste cateva minute, gasindu-mi in sfarsit pasaportul, singur l-am prezentat politistilor, inca dinainte de a ajunge la comisariat, cata vreme inca eram in masina politiei. Le-am permis sa imi retina documentul pentru verificare, desi pe coperta pasaportului scrie clar ca sunt obligat sa nu las persoane neidentificate sa imi ia pasaportul. Bineinteles ca s-a avut grija ca aceste „amanunte” incomode sa nu fie trecute in textul hotararii judecatoresti.

VI)Mie nu mi s-a solicitat sa semnez stenograma celor sustinute in fata instantei, desi martorilor li s-a cerut acest lucru in ceea ce priveste declaratiile lor. Eu nu am avut acces la dosarul meu. Nu am primit o copie a hotararii judecatoresti, desi politistii au luat imediat hotararea din mana judecatoarei si au modificat-o de asa natura incat pe ea sa scrie „definitiva” si sa nu mai apara faptul ca aveam drept de recurs in termen de 10 zile. Dupa care am fost luat pe sus si dus la frontiera de catre politisti intr-o masina neinscriptionata, condusa de catre domnul maior SIS Ioan Poiata, despre care nu am avut placerea sa va povestesc inca in acest comentariu. Nu mi s-a dat voie sa dau un telefon, sa contactez Ambasada Romaniei, nu am fost lasat sa imi iau macar bagajele de la prietenii care ma gazduisera, am fost tinut toata ziua flamand si intr-o stare de extenuare si de stress accentuata. Am solicitat macar sa fiu expulzat pe la Sculeni, ca sa pot sa imi recuperez cele 450 de reviste confiscate, dar nu mi s-a dat voie. Dupa ce ca nu aveam dreptul la o copie dupa decizia judecatoreasca, politistii mi-au confiscat prin forta, imobilizandu-ma cu brutalitate, o agenda in care imi notasem de mana toate amanuntele pe care putusem sa le constientizez in legatura cu retinerea mea. Acea agenda continea singurele mele referinte cu privire la cazul expulzarii mele. La vama Leuseni, am fost expulzat in baza unei decizii la care aveam drept de recurs timp de 10 zile, fara sa mi se permita sa ma prevalez de acest drept. Pe pasaport mi s-a aplicat o stampila cu mentiunea „EXPULZAT 5 ANI”, desi decizia judecatoreasca nu prevedea sanctiunea de interzicere a accesului pe teritoriul Moldovei, care a fost adaugata tocmai pentru a mi se inlatura orice posibilitate de a reveni sa contest in instantele din Republica Moldova cele intamplate si pentru a mi se ingradi libertatea de a mai participa la vreo manifestatie culturala pasnica desfasurata la Chisinau in prezent si pe viitor. Am fost urcat cu forta intr-un microbuz care transporta persoane dincolo de Prut. Am parasit Moldova fara alte haine decat costumul national si fara alte bagaje decat un sac de reviste. La 10 ore dupa retinerea mea am putut in sfarsit sa dau un telefon si sa primesc de mancare, lucru care mi-a fost facilitat in vama Albita de catre autoritatile romane. A doua zi la orele 12 am ajuns la Brasov, la 25 de ore distanta de la retinerea mea ca-n codru de la o depunere de flori de pe aleile parcului central din Chisinau. Am ramas cu regretul ca in ziua de 27 Martie 2008 in mod intentionat si abuziv am fost impiedicat sa particip la sarbatorirea celor 90 de ani de la Unire. insa, mai presus de toate, am pastrat in inima mea trairea oamenilor obisnuiti si „obijduiti”, victime la randul lor ale acestui regim, si amintirea basarabenilor care plangeau ascultandu-ma vorbind si care m-au coplesit cu sensibilitatea, caldura si dragostea lor. Am venit de la capatul lumii tocmai ca sa pot sa petrec cateva clipe de curaj alaturi de ei, si niciodata nu voi regreta pretul pe care a trebuit sa il platesc pentru asta. ii voi purta in suflet mereu, cu povestea lor, care este si a mea, cu suferinta lor, pe care am indurat-o la randu-mi, dar mai cu seama cu Basarabia lor, care este si casa mea. Cred ca aceasta a fost cea mai mare jignire pe care am adus-o politistilor de la Buiucani: ca le spuneam ca ei sunt fratii mei de sange, ca toti moldovenii sunt romani, de mii de ori mai romani ca mine, si ca nu vreau sa ma duc „acasa”, pentru ca Basarabia este casa mea.