Catre : Ministerul Afacerilor Interne, Directia Securitate Interna
Procuratura Generala a Rep.Moldova, Procuratura Municipiului Chisinau
de la Ghenadie Brega

in dimineata zilei de 22 aprilie 2008 am asistat la o conferinta de presa unde s-a vobit despre drepturile omului, in special despre libertatea intrunirilor. Mai multi lideri ai societatii civile criticau comportamentul autoritatilor moldovene, mai ales atitudinea presedintelui Voronin, care nu promulga o lege noua despre mitinguri, votata de Parlament cu doua luni in urma.

Un cetatean prezent in sala a anuntat ca Legea deja e publicata in Monitorul Oficial, emis chiar la data de 22.04.08, deci noua lege – europeana – a intrat in vigoare!

Atunci am decis, citiva dintre participantii la conferinta, sa mergem la Presedintie sa manifestam nemultumirea noastra fata de incalcarea in mod flagrant a drepturilor omului, bazindu-ne pe prevederile noii norme legale – mitingurile spontane si cele cu putine persoane nu trebuiesc declarate in prealabil autoritatilor.

Eram patru persoane : Oleg Brega, Anatol Hrsitea-Stan, Vasile Costiuc si subsemnatul. Asista si un observator acreditat de OSCE, o echipa de filmare de la Pro TV, alti cetateni curiosi.

Am inceput actiunea aproximativ la 10,35. Imediat s-au apropiat de noi pe rind citiva politisti din paza Presedintiei, a Parlamentului, ne somau sa plecam sau sa ne indepartam la distanta de 50 de metri. Nici unul dintre ei nu se legitima si nu-si justifica interdictiile.

Chiar seful regimentului „Scut” a venit si a comandat operatia de retinere.
Am fost luati pe sus fara explicatii. Ne-au urcat intr-o masina speciala a politiei si, insotiti de lt. colonelul N. Anghel, am fost dusi la Comisariatul de Politie Buiucani.
Era ora 10,50.

Imediat la intrarea in sediul comisariatului ne-au agresat politistii care stateau de garda, inclusiv seful lor imbracat in civil, toti ne interziceau sa filmam, dar nici unul nu se legitima, nu-si explica interdictia, nu facea trimitere la vreo lege. Unii chiar incercau sa ne smulga cu forta telefoanele mobile, camera video cu care luam imagini intr-un spatiu public, pe holul unei institutii bugetare.

Aceasta situate s-a repetat de mai multe ori in urmatoarea ora, timp in care statutul nostru era inca incert, desi era evident ca suntem retinuti, privati de libertate, numai ca nimeni nu ne explica de ce am fost luati din strada, care sunt acuzatiile, drepturile noastre, etc.

Ba chiar un tinar in civil, pe care vicecomisarul R. Budeanu l-a prezentat ca fiind colaborator de politie, ne filma mereu, dar si facea replici, comenta acid, emitea amenintari publice la adresa noastra.

Totusi el nu s-a legitimat si nici nu a motivat necesitatea filmarii noastre. in acelasi timp din toate directiile curgeau interdictiile pentru noi de a folosi aparatele de luat vederi, telefoanele mobile pentru a obtine marturii ale tratamentului incalificabil aplicat de cei cu epoleti. Se incerca izolarea noastra cite unul si deposedarea de obiectele personale fara a se intocmi procese verbale, asa cum prevede regulamentul.

Un coleg a sunat de citeva ori la 902 ca sa reclamam faradelegile politiei, a contactat si serviciul de control intern al MAI, dar fie ca legatura se intrerupea, fie ca cei apelati nu considerau necesar sa intervina, si abuzurile au continuat.

Pina la urma am fost dusi, pe rind, intr-un birou separat, unde eram chestionati si apoi perchezitionati amanuntit, ni s-au confiscat toate lucrurile : acte, aparate, telefoane, carduri bancare, bani, cartele telefonice, inclusiv sireturile si centurile, fara a fi nevoie de acest lucru si fara a se respecta procedurile legale obligatorii.

Conditiile in care eram detinuti pina la si dupa perchezitionare erau insuportabile, inumane, degradante: mirosea foarte urit a urina si fecale de la incaperea neaerisita cu gratii, zavoare si lacate. Trebuia sa insistam mult timp si sa protestam vehement de fiecare data cind vroiam sa fim dusi la toaleta. Nu am avut pe durata detentiei apa, hrana, acces la telefon si alte necesitati, chiar daca termenul legal de retinere a fost depasit si unii dintre noi au probleme grave de sanatate. Viata noastra mai era amenintata si de priza electrica dezgolita in incaperea unde eram detinuti toti sase, acolo nu erau scaune si pe masa nu ni se permitea sa ne asezam. Oricum, n-am fi incaput toti si ar fi fost incomod, deci am stat tot timpul in picioare sau pe jos, evitind sa ne apropiem de priza.

Totusi pericolul cel mare mare a venit din partea politistilor, unii dintre ei in haine civile, care se rasteau la noi, nu explicau nici o data ce vor si pe ce se bazeaza cind ne limiteaza actiunile sau ne pun sa facem ceva impotriva vointei noastre, nu se prezentau cu numele inreg, nu-si aratau legitimatia. La insistenta noastra, doar doi dintre ei s-au prezentat : E.Curdoglo si P.Gospodaru.

Unul, M. Frunza, care nu participa direct la interogatorii sau la scrierea proceselor-verbale, totusi ne perchezitiona minutios si cauta indiscret prin lucrurile noastre, l-a lovit violent pe Vasile Costiuc in burta, cind acela nu era pregatir pentru agresiune si nu il vedeau martori din afara.

Chiar daca colegul nostru a lesinat, apoi a vomitat si cerea asistenta medicala, polititul nu a facut nimic pentru a-i acorda primul ajutor medical, decit ca l-a udat cu apa din cap pina in picioare si ironiza pe seama lui, pretinzind ca simuleaza.

Eu am sunat la 903, medicii au reusit sa-mi spuna ca este necesar cei de la politiesa cheme ambulanta, cerindu-mi un numar de telefon fix, dar politistul care ma ancheta mi-a smuls telefonul, somindu-ma sa-l inchid. Acestora nu le pasa de sanatatea si viata noastra, a celor pe care ii aveau in custodie.

Abia cind a venit un procuror si a cerut sa verifice izolatorul, actele, etc, unul dintre politisti a catadicsit, la indicatia vicecomisarului, sa sune si imediat a venit ambulanta. Dar trecuse cel putin o ora de la incident!

Medicii au zis ca V. Costiuc trebuie sa mearga cu ei, dar timp de alta jumatate de ora omul, care tremura tot si era vizibil afectat fizic, nu putea sa mearga la investigatii pentru ca politistii il somau sa citeasca procesele verbale si sa le semneze, altfel nu-i dadeau buletinul de identitate si lucrurile personale.

Dupa asta am fost urcati si noi intr-o masina speciala apoi dusi la Judecatoria Buiucani. Era ora 16,00 – la cinci ore dupa retinere!

Dupa decizia instantei de intrerupere a procesului de judecata politistii au plecat imediat, fara sa ne dea lucrurile personale, noi raminind in centrul orasului fara bani, fara centuri la pantaloni si fara sireturi la pantofi. Am mers pe jos la comisariat si am recuperat lucrurile.

Am descoperit ulterior ca s-a umblat la ele, lipseau inregistrari video, foto si audio din telefoanele mobile, informatii pretioase personale de pe unitatea de memorie portabila, caseta din camera de luat vederi cu scene de la comisariat compromitatoare pentru ei, iar aparatul de filmat nu mai estefunctional, probabil din cauza loviturilor primite atunci cind ni se interzicea sa filmam.

Totusi am pastrat unele documente care erau in telefoanele protejate cu parola sau la unul dintre colegii pe care n-au mai reusit sa-l percheziioneze, astfel ca le-am facut publice si suntem dispusi sa le prezentam ca marturii ale faradelegilor care se comit la politie.

Consider ca retinerea noastra a fost un abuz, limitare nejustificata a dreptului constitutional de a manifesta pasnic. Iar felul in care s-au comportat politistii, inclusiv cei de grad superior, responsabili, demnitari – o incalcare flagranta a libertatilor fundamentale.

Ni se incrimineaza iar ultragierea politistilor, nesubordonare, opunerea de rezistenta, inventii care nu sunt sustinute de nici o proba, si din acest motiv toate dosarele adminsitrative de acest gen sunt clasate mereu de instantele de judecata.

Daca se insista in continuare pe aceste tertipuri, suntem indreptatiti sa credem ca se urmareste de fapt discreditarea, intimidarea, hartuirea noastra.

Dar acest fapt este ilegal si cred ca urmeaza sa fie examinat prin prisma Codului Penal.

in baza celor relatate mai sus

SOLICIT

• Sa fie investigat cazul sistarii fara temei a unui miting pasnic si legal.
• Sa fie investigate cazurile reclamate – maltratarea lui V.Costiuc si agresarea noastra – in vederea verificarii legalitatii actiunilor colaboratorilor de politie.
• in caz ca se vor gasi componente penale in ordinele date sau felul cum a fost ele interpretate si executate, cer sa fie trasi la raspundere cei vinovati.
• De asemenea rog sa fiu informat in scris despre deciziile adoptate, in conformitate cu prevederile legislatiei.

Ghenadie BREGA

25 aprilie 2008