Motto: „Care opinie publica? De ce aceasta opinie publica nu urmareste procesul destramarii poporului roman cu aceeasi fervoare cu care urmareste procesul destramarii unei familii? Ce ferocitate!” (Dan Puric, „Cine suntem”, Bucuresti, 2008)

Unora le place rusa
Zilele trecute ma uitam pe fluxul de stiri de la noi. Mi-a atras atentia un titlul, pe cat de intrigant, pe atat de alarmant : „Moldovenilor le place tot mai mult limba rusa”! Agentia care difuza stirea facea trimitere la un studiu realizat de organizatia de cercetare a opiniei publice Gallup Polls. Trebuie sa recunosc ca nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut datele difuzate. Din sondaj am aflat cu stupoare ca in R. Moldova, procentajul respondentilor care spun ca este foarte important ca limba rusa sa fie invatata de copii, a crescut uluitor, tocmai cu 12 puncte procentuale. Astfel ca, de la 27 % in anul 2006 numarul celor care vor sa isi invete copii sa vorbeasca limba rusa s-a ridicat la 39 % in 2007. Gallup explica aceasta crestere drept urmare a  „incalzirii relatiilor dintre Moscova si Chisinau, dupa ce Rusia a anulat embargoul asupra vinurilor moldovenesti”.
La acest punct, mi-am amintit o serie de experiente personale.

Invatati, invatati si iar invatati!.. Limba rusa?
Primul soc in raport cu evolutia limbii ruse la noi am avut-o cu putin timp in urma cand, o veche cunostinta, mi-a declarat cu nonsalanta ca isi va da odrasla sa studieze la o scoala rusa din capitala. Socul a fost pe masura. Nu se poate, am zis atunci. Cum sa mearga copilul tau sa studieze la o scoala rusa, de vreme ce voi, parintii, sunteti romani / moldoveni, iar acasa vorbiti doar romana ?! Ce identitate va avea acest copil? V-ati gandit ce istorie va invata copilul vostru?! Si atunci – marea dezamagire – am primit un raspuns cum nu am mai auzit pana atunci: „El va face afaceri cand va fi mare, ca mine, iar in bussiness-ul de la noi, daca nu stii rusa nu ai ce cauta (sic!). S-apoi, romana o cunoaste de acasa…”.

Asta e! Interesul poarta fesul, iar, pentru unii, bunastarea face cat tot nationalismul altora la un loc. Ce puteam sa raspund ? Sa-i zic ca acest copil poate sa se compare, in timp, cu un copac care isi va pierde frunzele si va ramane uscat, pentru ca nu va avea ceea ce este absolut vital pentru un OM – identitatea? Mai avea oare rost sa explic?… Un lucru am inteles atunci: iata de unde ies struto-camilele moldovenesti! 

Vorba lui Dan Puric din cartea „Cine suntem”:  „Tineretul nostru este aur, dar noi suntem cei care il distrugem”.

Spatiul cotidian – cucerit treptat de limba rusa
In afara de Belarus, Kazahstan si Kargazstan, unde limba rusa si-a mai pastrat statutul de limba oficiala, in alte trei foste republici sovietice – R. Moldova, Ucraina si Tadjikistan, aceasta este considerata „limba pentru comunicare interetnica”. Aici am rezerve. Realitatea de la noi este mult mai grava. In R. Moldova, rusa ocupa un loc si un rol mult mai important decat „limba de comunicare etnica”. La noi aceasta limba  este pretutindeni: in politica, afaceri, hartii oficiale, documente, instructiuni tehnice, programe, inclusiv la computerul de la care scriu acest text.

M-am tot intrebat si va intreb: de ce, de cele mai multe ori, diplomatii care vin in misiune la noi in tara aleg sa invete mai degraba limba rusa pentru a se exprima si nu limba tarii unde vin?  Au invatat oare atat de prost domniile lor geografia incat nu stiu asemenea detalii sau, dimpotriva, au fost instruiti sa procedeze exact cum procedeaza? Si de ce nu ii putem convinge de contrariul? Nu stiu raspunsul, doar intreb…

Din propria experienta, pot spune ca, in ultimii ani cat m-am aflat la Chisinau, am resimtit cresterea influentei limbii ruse. Exemplele sunt nenumarate si le stim cu totii. Incepand de la clasicul exemplu din transportul public cand, la intrebarea „Coborati la statie?”, ti se raspunde pe un ton grav si nemultumit un „Niet” apasat, pana la revolta cretina a unui chelner de pizzerie care refuza sa te serveasca, pentru ca, atentie, nu vorbesti „na normalinom iaziche”, sau si mai sus, pana la institutiile mediatice si institutionale ale statului unde, in anumite cercuri, daca refuzi sa te exprimi in rusa, „risti” sa nu mai fii invitat a doua oara. Mai mult, in randul tinerilor limba rusa devine tot mai „cool”, iar la nivelul „high-life-ului”, utilizarea limbii ruse devine cel mai nou test al snobismului local.

Date statistice ingrijoratoare. „Moldovenism” in limba rusa
Datele statistice si cercetarile din ultimii ani confirma observatiile mele empirice. Usurinta celor care traiesc in stanga Prutului de a trece de la o limba la alta este bine cunoscuta, iar studiul Gallup Polls, de la care am pornit acest articol, demonstreaza acest fapt. Un exemplul: in R. Moldova, 23% dintre respondentii solicitati sa raspunda la sondaj au acceptat cu usurinta sa raspunda in limba rusa. Aici, o mica precizare comparativa. Acelasi studiu a fost realizat in Georgia si Armenia, unde doar 3% din respondenti au acceptat sa raspunda la intrebari in limba rusa (desi datele atesta si la ei o crestere a influentei limbii ruse). Sa nu mai existe oare demnitate nationala in R. Moldova ? Am uitat oare valul de entuziasm al anilor 90 ? Sau pe cel din 2002-2003?

Aceste date din 2008 sunt confirmate si de studiul sociologic din octombrie – noiembrie 2007, realizat in cadrul proiectului „Monitorul Euroasiatic”. In acest studiu, ar trebui sa ne dea de gandit atitudinea celor 61% dintre intervievati care au o atitudine pozitiva fata de sustinerea limbii ruse de catre Moscova in R. Moldova. Mai mult, ar trebui sa ne puna in garda si sa ne ingrijoreze serios indiferenta celor 15% dintre respondenti, care au raspuns ca nu le pasa de implicarea lingvistica a Rusiei in stanga Prutului. Daca am aduna cifrele, am obtine un procent de 76 care sustin sau sunt indiferenti la implicarea lingvistica a Moscovei in R. Moldova!

Cresterea influentei fostului imperiu la noi si, mai ales, indiferenta periculoasa a cetatenilor nostri lasa loc de un NO COMMENT elocvent.

In ce limba vor vorbi copii nostri?
Programul „moldovenist” si „patriotic” al Partidului de guvernamant a generat o sistematica crestere a influentei limbii ruse. Din 2001, de cand au venit la putere comunistii, influenta limbii ruse a crescut constant si puternic si in randurile tinerilor. Faptul ca in unele scoli s-a introdus obligativitatea studierii limbii ruse vorbeste de la sine. Si mai asistam la un fenomen periculos: parerea mea este ca limba romana se vorbeste mai neglijent in randul elevilor, mai neglijent decat acum 5-10 ani, daca nu in clase, atunci in recreatii, in jurul blocului, cu prietenii.

Dar nu este vorba numai de tineri, iar datele sociologice confirma si ele acesasta evolutie. Studiul comandat de „Monitorul Euroasiatic”, arata ca in Republica Moldova, vorbesc in limba rusa, acasa, 20 % din respondenti, pe cand alti 27 % atat in rusa cat si in romana. Prin urmare, insumad, procentul celor care se exprima fie curat in limba rusa, fie si in rusa este de 47 %. Doar jumatate din respondenti, mai exact 52 %, vorbesc acasa curat in romana. Cifrele sunt mari daca e sa comparam cu alte tari din spatiul fostei URSS. Sa luam, de exemplu, Georgia. Aici, in limba nationala vorbesc acasa, 89%, alte 8 % vorbesc si in rusa, pe cand doar 1 % dintre vorbitori se exprima curat in rusa. Situatia este aproape similara si in Latvia. Aici 88 % vorbesc acasa in limba nationala, 5 % si in rusa, iar alte 2 % doar in limba rusa. De aici si intrebarea : „De ce asa si nu altfel? De ce in Georgia si Latvia procentul este atat de diferit? Chiar nu ne intereseaza in ce limba vor vorbi copii nostri?

Apropo de influenta pe care o exercita limba rusa in spatiul basarabean, mai trebuie relevat un rezultat. Faptul ca 46 % dintre minorii de la noi poseda limba rusa la perfectie, si doar 11% nu o cunosc (fac trimitere la acelasi sondaj), releva impactul acestei limbi asupra tinerei generatii. De ce oare in Latvia nu se intampla la fel ? De ce aici 47 % dintre minori nu cunosc deloc limba rusa si doar 6 % o vorbesc fara oarecare probleme.

Care este explictia? Una dintre ele este, cu siguranta, mass-media si influenta covarsitoare a limbii ruse aici.

Mass media ruseasca – lider de piata in R. Moldova
Un studiu comandat de Eurasia Fondation, realizat de IDIS Viitorul si publicat in aprilie anul curent – „Raport asupra studiului de evaluare a perceptiei publice privind procesul de integrare europeana si implimentare a Planului de Actiuni Uniunea Europeana – Republica Moldova”, arata clar influienta masiva a mass-media rusa in R. Moldova, cel putin la nivelul increderii publice.  Astfel, 67,5% „tind sa aiba incredere” in posturile TV din Rusia. Mai mult, institutiile TV din Rusia sunt cele in care populatia R. Moldova are cea mai mare incredere dupa Mitropolia Moldovei (67,7%), dar la o diferenta nesemnificativa. Pe locurile urmatoare se claseaza „posturile TV din Moldova cu acoperire larga” (62,3%), urmate de „posturile de radio din R. Moldova cu acoperire larga” (59%) si de „posturile de radio in limba rusa” (53,6%). In acels studiu se arata faptul ca, in R. Moldova, increderea acordata mijloacelor de informare de la Moscova este relativ egala cu cea acordata mijloacelor de informare de la Chisinau. Observam ca din octombrie 2007 pana in 2008 situatia a ramas aceeasi.

Studiul din 2007 inclus in proiectul „Monitorul Euroasiatic”, pe care l-am mai pomenit, atesta un procent de 71% dintre respondenti care afirma ca urmaresc canalele de la Moscova „regulat”, si alte 15 %, „doar uneori”. Asta inseamna 85% de privitori la canalele rusesti de televiziune. Ca sa nu mai vorbim despre canalele nerusesti, dar traduse si ele preluate tot in… limba rusa.

Ce e de facut?
Sa fiu inteleasa corect. Nu am nimic cu limba rusa, dimpotriva, Apreciez literatura rusa si am citit si eu marii clasici, m-au impresionat si pe mine scriitori uriasi ca Tolstoi si Dostoievschi. Sunt si eu de acord ca cine stie mai multe limbi este mai castigat. Doar ca avem de-a face aici cu limba ca purtator de interese geopolitice, cu influente politice sau economice ale Moscovei prin intermediul mass-mediei, pietii cartilor, afacerilor. Cresterea influentei limbii ruse in R. Moldova este direct proportionala cu cresterea influentei politice a Rusiei la noi. Ce facem in situatia asta? Nicolae Iorga spunea ca numai aplecandu-ne asupra trecutului putem avea taria faptelor de astazi. Dar mai putem sa facem asta?

In minunata sa carte, „Cine suntem”,  Dan Puric ne avertiza si pe noi, cei din stanga Prutului: „Ce trebuie sa facem noi acum? Trebuie sa ne definim, ca sa le spunem si altora cine suntem, ca sa stie si ei cu cine stau de vorba… Altfel suntem pierduti”.

Stela POPA
Magistru in stiinte politice, Jurnalist