Straduta pe care locuiesc numara aproximativ 9 case si tot cam atitea pensionari. Trecatori poti vedea aici prea rar, iar alte mijloace de transport-nici nu mai vorbesc, galagie putina, iar distractie -si mai putina… E cam trist ( mai ales pentru mine… ).
Din motive lesne de inteles, cel mai asteptat “oaspete” pe straduta noastra este postasul-o femeie cu palarie ce zimbeste si gesticuleaza tot timpul. O data pe luna ( cam atit de “des” vine, deaceea am renuntat sa ma abonez la presa tiparita, preferind sa o urmaresc doar pe ce online, in caz contrar risc sa ma alimentez doar cu stiri alterate si cu alte noutati iesite din actualitate) aici domneste atmosfera de adevarata sarbatoare, cind toti batrinii aranjati gramajoara in jurul postasului asteapta sa-si primeasca darul de la Mos Creciun-Statul, ca dovada ca au fost cuminti si merita pe deplin cadoul pentru fidelitatea cu care l-au slujit intreaga lor viata.
Se intimpla des sa asist si eu la asemenea scene, scene sugestive care reprezinta in fond situatia jalnica a tuturor pensionarilor din RM, care constituie o majoritate in comparatie cu populatia lucratoare. Dupa o luna cind vad zilnic fetele acestor batrini pline de nevoile apasatoare a batrinetii, ma pot bucura sa observ pe fata lor un zimbet care, din pacate, nu tine prea mult-pina cind postasul termina de dat pensia si-ncepe a imparti pe rind facturile pentru lumina, telefon si alte servicii comunale. ªi-atunci fetele lor revin la ceea ce-au fost: pline de tristete si pesimism. Fericirea batrinetii si bucuria “odihnei bine meritate” pentru pensionarii din Moldova nu poate decit sa dureze citeva minute. ªi-atit! Fara a avea cunostinte mari in matematica, dupa o scurta privire in facturi, sarmanii batrini isi dau seama ca costul serviciilor comunale ating aproape sau chiar depasesc suma ce-au primit-o ca pensie.
Trist…Foarte trist! Dupa o viata dedicata muncii cinstite in folosul comunitatii cu speranta unei “batrineti fericite si asigurate”, sarmanii oameni au ajuns sa indure foame, fiind inglodati in nevoi, probleme, datorii. Privind aceasta situatie, ma sperie perspectiva de a deveni si eu in locul lor-pensionara. Sau, cine stie, poate peste 40 de ani lucrurile se vor schimba totusi spre bine…
Oxana Greadcenco,
oxana90.wordpress.com
Un răspuns la “O tara de batrini sau Tragedia de a fi pensionar in RM”
E trist, si cu atat mai trist e ca e si adevarata aceasta scena.
Peste tot in Europa de Est avem aceeasi situatie. In comparatie cu cei in vasta generatia de azi are o alta perspectiva. Poate „alege” sa isi faca o pensie privata.
Sunt convins ca si in RM exista aceasta posibilitate de a cotiza pentru o pensie privata, astfel incat sa nu stai cu mana intinsa la STAT. Nu uitati ca menirea statului este aceea de a te jecmani.
E greu, ca din putinul pe care-l castiga un salariat azi, sa mai si „puna de-o parte” pentru vremuri viitoare, dar exista aceasta ALTERNATIVA, pe care cei care deja au iesit la pensie nu mai au ocazia de a se folosi.
Deci folositi aceasta oportunitate a zilelor noastre, este o „investitie” in viata noastra „de maine”.