Această zicală, utilizată mai frecvent la adresa unei persoane, iată că e aplicabilă şi pentru un fenomen social. Ospitalitatea, în genere, în cultura etică, e considerată drept una din cele mai alese virtuţi. Însă ospitalitatea exagerată poate avea efecte nefaste şi distrugătoare. Poporul nostru, din (ne)fericire a fost înzestrat din belşug cu această calitate care s-a transformat într-un adevărat blestem, crucea căruia am dus-o şi-o vom duce cu smerenie pe umerii noştri.
Ospitalitatea în cazul unui popor înseamnă toleranţa faţă de alte popoare, disponibilitatea lui de a lua sub “aripa” protectoare cetăţenii străini care şi-au găsit casă în altă ţară decît cea de origine. Comparativ cu alte ţări multinaţionale, populaţia R.Moldova nu este atît de colorată, însă a intrat în obişnuinţa noastră să ne împărţim cu tot ce avem mai scump şi bun cu străinii veniţi în “ospeţie”.Toate bune şi frumoase pînă aici. Ar trebui să ne mîndrim că suntem un popor atît de ospitalier şi primitor. Doar că nouă nu ne-a fost suficient să ne împărţim cu veneticii din cei al nostru şi să ne bucurăm împreună, noi ne-am încumetat să le “cadonăm” cu toată generozitatea tot ce avem mai scump: şi limbă, şi istorie, şi modul de viaţă…şi tot din acel nemărginit respect am adoptat cu uşurinţă modul lor de viaţă, şi istoria, şi limba lor…Într-un cuvînt am cam uitat să le reamintim străinilor statutul lor de oaspete şi treptat-treptat ne-am pierdut şi noi statutul de stăpîn…
Prin această asociere să nu credeţi că-mi manifest nemulţumirea şi dezacordul faţă de etniile(mai ales cea majoritară) din Moldova. Ba, din contra, faptul că există şcoli, cinematografe, organizaţii, teatre ce activează în alte limbi decît româna nu poate decît să bucure, înseamnă că statul îşi tratează cu respect minorităţile, le permite să-şi promoveze valorile, cultura. Însă situaţia devine de-a dreptul supărătoare odată ce se inversează rolurile de gazdă cu cel de oaspete. Conform normelor etice, oaspetele ajuns în casa gazdei poate să-şi permită din bunătatea ei pînă la bunul simţ, pînă la decenţă. Iar dacă indecenţa şi neruşinarea oapetelui depăşeşte limitele , dacă oapetele îşi permite să înlocuiască legile din casa-gazdă cu legile proprii denotă nu numai lipsă de tact, dar şi un total nerespect. Aşa că, dragi străini stabiliţi în Moldova, simţiţi-vă ca acasă, dar nu uitaţi că sunteţi totuşi în ospeţie …!!!
7 răspunsuri la “Veneticilor din Moldova: simţiţi-vă ca acasă, dar nu uitaţi că sunteţi în ospeţie”
Ospitalitatea ar fi o calitate, dar tot ce e prea mult strică. Ospitalitatea la superlativ este supuşenie. Asta e problema noastră. Străinul ni se pare superior nouă. E o problemă veche, care ne-a intrat în sânge. Nu ne-a învăţat sovieticul că toţi veneticii sunt mai buni decât noi?
Cine erau conducătorii întreprinderilor, a centrelor culturale, a ţării, în fine?
Acuma nu facem decât continuăm să credem că suntem dintr-o categorie inferioară.
Cum se cultivă demnitatea?
Din nou Oxana ridica o problema deranjanata dar reala. Fara a vea pretentia de a fi un mare specialist sau un mare cunoscator al relaitailor din Basarabia din datele pe care le cunosca situatia se datoreaza in principal politicii sovietice de denationalizare. Tot din datele pe care le posed cei mai „rai” sunt „veneticii” de dupa 1944 si urmasii lor, rusi sau de alta nationalitate la baza sputernic sovietizati iar mai nou rusificati. E greu de a schimba perceptii si idei inoculate zeci de ani. Ma repet dar asta consider eu ca este solutia. Actionati la nivelul tineretului care nu a fost indoctrinat in perioada comunista. Pentru cei in varsta deja apele s-au ales. Cei care nu au fost mancrutizati sau exterminati se exprima deja si in sensul celor prezentate in acest articol. Ar fi bine daca ati putea sa-i identificati si sa coloborati si cu ei. Sunt alturi de voi din tot sufletul si din nou va asigur de tot sprijinul pe care pot sa vi-l dau cand ma veti solicita.
Noi suntem romani, noi suntem romani. Noi suntem pe veci aici stapani…
Sa ma scuzati ca va contrazic, dar consider ca „ospitalitatea” din RM este mai mult fatarnicie, lauda de sine.
Iar denumirea articolului contrazice insasi continutului articolului!
Un ospitalier adevarat niciodata nu ar numi cetatenii strainii sau alte nationalitati – VENETICI. Nici un pic de toleranta!
Si inca ceva, poate a venit timpul sa analizam greselile noastre, sa ne revizium atitudinea noastra fata de noi insine, ca sincer, m-am saturat sa aud si sa citesc peste tot doar scincete si plinsete! Sa invinuim pe altii e foarte usor, la toate nevoile pe care le avem repede gasim un tap ispasitor din rindul „veneticilor”, si nicidecum nici nu incercam sa recunoastem greselile prostesti pe care le facem.
Iar de actiunile de nationalism si asa zisa „trezire nationala” mi se face deja greata.
Nationalismul este inceputul fascizmului, sa nu uitati de asta!
Mai multa autocritica si respect pentru sine si toleranta adevarata, dar nu falsa!
Ce sa cautam noi la biblioteci cand cartile din ele sunt cenzurate dupa bunul plac al autoritatilor. JOS LABA DE PE VALORILE NEAMULUI.
Dupa mai multe cautari in presa autohtona am gasit doar:
http://www.jurnal.md/article/8810/
Oare de cu ce i-a suparat Liviu Rebreanu cu „Răscoala” si „Pădurea Spânzuraţilor” sau „Dictionar francez-roman” nou fiind o tara cu „simpatii francofone”.
P.S.Presa moldoveneasca tace… Dormi in pace presa moldoveneasca… laudat fie numele lui Voronin & CO