Existenţa într-o societate contemporană presupune un contact zilnic zguduitor cu un amalgam enorm de informaţii, ştiri care vrem noi sau nu ne afectează nemijlocit modul de viaţă. Prin accesul la inconştient, mass-media şi mecanismele sale au ajuns să ne ghideze într-un mod foarte subtil şi viclean gîndirea şi chiar acţiunile noastre. În fiecare moment, indiferent că stăm comod în faţa televizorului, monitorului, prindem o noutate radio sau trecem indiferenţi pe strada pe lîngă groaza de afişe publicitare suntem alimentaţi cu informaţii îndoielnic de veridice, dar care totuşi reuşesc să ne marcheze într-un mod sau altul. Astfel am devenit nişte victime a mass-media, fiind zilnic poluaţi cu tot felul de deşeuri informaţionale ajungînd să devenim dependenţi de opinia publică şi trăind o lume cumva detaşată de trăirile personale, hrănită cu orgoliul de a fi la curent cu toate, fără ca să conştientizăm impactul negativ ce-l are această lume contrafăcută asupra creierului uman şi a lumii noastre spirituale în ansamblu .

Renunţînd la nota ntroductivă prea bombastică, ca să nu plictisesc cititorii, voi veni cu o asociere foarte subtilă de altfel dintre virusul mediatic şi cel biologic care ne parazitează în mod similar, lansată de autorul cărţii “Efectele televiziunii asupra minţii umane”, Virgiliu Gheorghe în cadrul unei recente conferinţe “Formatarea şi programarea creierului uman prin televiziune” ce-avut loc la Universitatea “Ştefan cel Mare” din Suceava unde am avut şi eu fericirea să particip. Ca şi orice virus de natură biologică care ia altă formă şi înşeală astefel celula determinînd-o să asimileze virusul, la fel şi reclamele publicitare, talk show-urile televizate, emisiunile de mare popularitate ne parazitează conştiinţa prin aparenţa iluzie că sunt d eînlocuit în viaţa noastră cotidiană.

Fără să ne dăm seama ne integrăm perfect în lumea virtuală, preferînd să suprapunem lumea mediatică cu realitatea în care trăim şi treptat-treptat ne înstrăinăm de valorile noastre pur omeneşti, prieteni, familie şi societate. Televizorul cultivă valori îndoielnice, îi provoacă pe cei mici la un joc extrem de periculos virtual, le plasează în faţă modele nu tocmai laudabile, tinerii nu mai percep violenţa. În faţa cercetătorilor conemporani se pune mai mult ca oricînd sarcina găsirii unui “antivirus” cît mai puternic pentru această dependenţă. E bine că există o libertate de opinii, însă în acest vîrtej onformaţional e nevoie să ne cultivăm capacitatea de selecţie, să culegem elevat doar ceea ce ne priveşte şi care inspiră credibilitate. În caz contrar, primind cantităţi uluitoare de informaţii fără să ne dăm orice silinţă de a o asimila şi trece prin conştiinţa noastră riscăm să ne transformăm din “homo sapiens” în acel “homo primitivus” de cîndva …