Motto: Vai de Timpul, care nu are timp pentru Eminescu! (parafraza dupa Nietzsche)
Este de neinteles si nedescris neinteresul nostru pentru Eminescu;atit la Dimbovita cit si la Bic. ( Scuze pentru multimea negatiilor- am facut efortul sa ma exprim pozitiv, este insa imposibil-nu e vina mea) La o adica de doua ori pe an i se aduc tamiierile, devenite traditionale in sensul rau al cuvintului.
Exista specialisti la ambele ape, se scriu comentarii, nu fara eruditie; dar care- i efectul lor ? Care e sensul? impartasesc opinia ca opera adevarata nu necesita comentarii, ca intre creator si consumator nu trebuie intercalat comentatorul, care este un fel de parazit, uneori cu pretentii exagerate si cu o „opera” ce o depaseste pe cea a autorului. Nu accept in fond ideea de critic literar, compromisa in acest spatiu, dar evitata si in alte parti de la o vreme. Esteticianul ar fi in anumite cazuri util, poate chiar necesar… Dar in cazul Eminescu si el nu e binevenit-zic eu.
Cu o opera masiva, cu o armata de propogatori, Eminescu ramine in acest spatiu, care pe drept este Regatul sau, un necunoscut. Universul sau, redus mai ieri la Luceafarul si imparat si proletar azi e redus la Opera politica si Doina. Chipul poetului-protestatar e inlocuit cu chipul gazetarului poet a la Vadim sau Dabija, cu mica diferenta ca acestea mai sunt si mari politicieni, dar si proprietari de ziare(si nu numai) . Astfel problema „Cine a fost/este Eminescu?” ramine si nu doar pentru cei multi, dar si pentru pretinsii alesi.
Am si eu dreptul la opinie, fara pretentii exclusiviste sau de ultima instanta, in ceea ce priveste fenomenul Eminescu.
Prima idee este ca Eminescu nu a fost valorificat, ci doar folosit de anumiti agitatori. A doua idee este raspunsul meu la intrebarea de mai sus: Eminescu este un Mare Spirit, care a ascutit Adevarul in rima/poezie(vezi Preot si Filosof). Valorificarea anume a acestui Eminescu ar fi de real folos celora ce se considera apartinind aceluiasi regn. ªi anume in aceasta directie influenta lui Eminescu este limitata de catre cei ce au privatizat in acest spatiu Sfera Spirituala- Biserica Ortodoxa Romana/Moldava , pentru care Marele Spirit Eminescu este nu doar un redutabil concurent, dar si un vrajmas, demn de pedeapsa suprema-focul ce nu se stinge…Evident, aceasta pozitie ei nu o pot exprima deschis- prea mare este autoritatea celui in cauza; pe de alta parte metodele directe nu sunt din arsenalul lor.
Am fost surprins sa gasesc chipul lui Eminescu pe fatada bisericii din Dealul Patriarhiei, in scena Iadului, de rind cu alte personalitati- Al. Ioan Cuza si altii. Nu ca nu ar avea omul pacate, ba le are, chiar pacatul capital al hulei la adresa Spiritului Sfint(vezi Antropomorfism) ii poate fi atribuit. Vorba e ca pina la Judecata de Apoi mai e, si aceasta „este a Domnului”, nicidecum aunor oameni…Convingerea mea:pentru fiii sai mai deosebiti Dumnezeu are o masura deosebita; si in cazul Mihai Eminescu, avind in vedere acest lucru, dar si circumstantele de de timp, loc etc sentinta va fi una favorabila(vezi Goethe, finalul la Faust II). Sintagma negativa(de imprumut, de altfel) „caderea in sus a Luceafarului” ar trebui inlocuita cu una pozitiva: inaltarea, Exaltarea si nu doar a abstractului Luceafar, dar (si de ce nu?) a omului Mihai Eminescu.
O mica paranteza. Nu e de mirare acuzarea de catre Biserica a lui Cuza. Meritele acestuia sunt cenusa si fum fata de atingerea averilor, proprietatlor bisericii. Ca nu-l iarta cei de la Atos si alte asemeni locuri e de inteles, ca nu-l iarta clerul roman, chiar cel bine instruit si bine intentionat e de neinteles pentru mine. A fost si acest fapt o surpriza pentru mine.
ªi mai mare mi-a fost surprinderea sa observ ca pe nimeni acest lucru nu socheaza, insasi faptul neobservarii lui este de neexplicat pentru mine. Multi declara fara a privi-nu e el, in intentia de a apara BOR. Ca si Eminescu ar trebui aparat de asemeni atacuri nefondate nu intereseaza nici la Bic nici la Dimbovita.
Cazul Dabija(Nicolae) este exemplar: intr-un articol al meu cam cu acelasi continut el a observat nu ofensa ce i se aduce pe nedrept omului Eminescu, ci doar atingerea (pe drept) a persoanei sale si se razbuna prompt si dur, fara menajamente, ca are omul ziar si avocat si prieteni prin judecatorii. in cadrul procesului aduna minciuna peste minciuna cu dexteritatea unui minciunos inascut, pentru asi apara propria piele. „Carturarul nepereche” (asa- i place sa fie numit in ziarul sau), academicianul etc N,. Dabija depune in Instanta acte lipsite de logica si stil, dar pline in schimb de greseli…Atent la „oi”-le de prin transportul public „Ilie Ilascu al gazetariei basarabene” (asa se lasa numit in acelasi ziar al sau) nu a observat limbajul de lemn a dnei judecatoare, a facut-o pe gentilomul.
in acelasi context N. Dabija face o lista cu „personalitati culturale” in care i-l aseaza si pe Eminescu, adevarat ca nu la coada, dar oricum dupa sine( normal-acela nu a avut nici ziar, nici macar unde-si pleca fruntea, iar Nicolae he-he…) si inaintea lui Vadim Tudor, urmat de Mihai Cimpoi. Deasupra tuturor pluteste(virtual) iPS Teoctist, reprezentind BOR, al carei cavaler se declara Dabija. Mai mult, reprezentantul sau Borea intr-o Cerere de Apel il aseaza pe Eminescu in rindul intelectualilor din republica(of Moldova, probabil). Prin aceasta i se aduce o ofensa grava omului care a fost Mihai Eminescu; om care a evitat cu multa insistenta astfel de tovarasii si care a profetit ca posteritatea ii va face festa cu lista, ca nu numai ca nu-i va valorifica munca titanica, dar nici nu o va intelege, nici nu va incerca sa o inteleaga, altul fiind scopul nicolailor – cel al parvenirii in Sfera Spirituala, pe care ei din profunda lor ignoranta o identifica cu cea a Culturii, la care au o anumita tangenta.
Referitor la valorificarea lui Eminescu tin sa precizez ca eu pentru mine stiu ce inseamna acest lucru, nu sunt insa destul de pregatit pentru iluminarea profanilor, nici nu cred ca este bine sa-i deranjez; oricum o voi face-o intr-un cadru mai larg. Gloria vorbirii in pustiu este ceea ce-mi ramine.
Am facut intr-o varianta mai primitiva(pomenita mai sus) atentionarea la acest caz, suparindu-l nitel pe N. Dabija, dupa cum am mai spus; punind mina pe Barda(de fapt o coada de topor) mi-a aplicat o zdravana lovitura, ca la asa ceva multa minte nu se cere, doar o anumita dibacie, mostenita de la trogloditi. Scopul meu a fost in primul rind clarificarea-este intr-adevar Eminescu reprezentat in Iadul Patriarhiei: am propus multora sa- si dee cu parerea si unii l-au vazut, altii- nu. Evident chipul sau e doar sugerat; pentru comparatie ar fi stampa lui A.David, acolo Eminescu este de asemenea doar sugerat. Plus un pic de curiozitate- cine a ridicat mina? Cind? Nu cred ca pina la Revolutie si-ar fi permis cineva (oricit de preapravoslavnic, prea sfint sa fi fost) o asemeni iesire.
La o adica sper si la repararea situatiei- sa fie acel Iad dat ( pardon!) naibii, cel putin Eminescu si Cuza sa fie scosi de acolo, ca nu stau bine acolo si noua nu ne sta bine cu valorile de virv trecute la brac. Mai este si un test pentru mass media noastra libera si independenta…Care dintre redactori va intinde colegului Mihai mina? Nicolae la sigur- nu… Val? Constantin? Petru? Viorica? Toti? Nici unul? Asta-i problema, dar si curiozitatea mea, zic unii nesabuita.
Iurie turcanu, care nici academician nu e.
PS: Un pis, precum se obisnuieste la noi. Nu au timp pentru Eminescu:
1) Cei de la Timpul
2) Cei de la Jurnal ot Chisinau
3) Cei de la Antena C
4) Cei de la Flux
Nu am indraznit sa-i ispitesc pe pletosii de la Saptamina- siu ca-s foarte ocupati. Ar zice destepti cum ii stii, cetitorule, cam asa: arde Primaria (adica e mare lupta pentru jiltul respectiv), iar mosnejii- vorba ceea…
De cei de la LA nici nu ma apropii, nu ca mi-ar fi frica, dar ma tem.
11.04.06
Iu Tsu
5 răspunsuri la “Judecata lui Eminescu”
Neinteresul pentru Eminescu este unul laudabil, mai ales in mediul gazetaresc, care, oricum, este interesat oriunde in lume de exceptional, picanterii etc. ªi, de ce nu am recunoaste, problemele lui Eminescu sunt cele ale secolului XIX, noi de mult ne confruntam cu alt gen de probleme: alte timpuri – alte probleme. Poeziile imi evoca un adolescent din mediul rural(poate cu exeptia Antropomorfismelor), pudic, cu un univers plin de icoane si ingeri, bun de valorificat pentru bigoti si poeti pasunisti gen Dabija, de care va place atat de mult. Manifestarea neinteresului pentru Eminescu reprezinta, intr-o anumita masura, si un semn de respect pentru poetul nostru national pe cale de canonizare, care, de ce sa nu recunoastem, i-a cam plictisit pe multi iubitori ai poeziei. Cred ca ar trebui sa ne limitam la folosirea lui in scoala in calitate de model etic, comportamental, pentru manipularea mai inteligenta a copiilor (este preferabil lui Lupan, Zadnipru, Hadarca etc.).
Gicule cred ca ai aceasta parere despre Eminescu si despre poeti „pasunisti” ca Dabija, deoarece ai dat-o din gros cu postmodernismul, care, dupa mine, e „ceva” foarte artificial in literatura, si asta te face sa te crezi mai original si mai in pas cu timpurile (multdiscutatul si multanalizatul secol XXI). Cred ca ai uitat sau nu ai stiut ca Eminescu este insusi spiritul romanesc, deci Romania. Si daca crezi ca locul lui (ei) e in iad, cred ca prea te-a cumparat nivelul de viata european sau american si te face sa dispretuiesti autohtonul.
Scuze, poate suna prea dur, dar imi dau si eu cu parerea.
Cred ca e o neintelegere la mijloc. Nu am afirmat ca locul lui Eminescu ar fi in iad sau in rai. Nu sunt expert in domeniu, cu atat mai mult ca imi imaginez foarte vag aceste realitati. Iar cat priveste postmodernismul, aceasta notiune e la fel de laxa, fiind vehiculata, in propriile interese, atat de adeptii dreptei, cat si de stangisti. Sincer sa fiu, ii invidiez pe francezi ca au scriitori gen Marchizul de Sade, Rimbaud, Lautreamont, Proust, Gide. Noi romanii, fiind un popor extrem de pudic, ne vom ridica la nivelul lor poate peste cateva secole.
Nu se poate de criticat ceea ce este genial deoarece genialul este mai presus.Eminescu poate ssa ne placa sau nu, sa-l intelegem sau nu, dar in nici un cay sa-l iutam (ceea ce de fapt este imposibil).Este o prostie mare sa ne raportam la alte popoare cu scriitorii sai si cu atat mai mult sa masuram talentul si genialitatea cu ajutorul secolelor, deoarece apare intrebarea cand a trait Dante?Avem o caracteristica pur nationala specifica popoarelor mici si vesnic subjugate de altii: sa nu pretuim ceea ce avem numai din cauza ca este al nostru.
Draga Mina, eu sunt un oponent convins al modului de gandire pe care pe care l-ai expus pe acest forum, ceea ce nu inseamna ca nu ai avea dreptul sa-l emiti. Mai intai de toate, incerc sa evit etichetele, indiferent de scopul urmarit: de a inalta sau a cobora un om. Iar Eminescu este, in primul rand, om, si doar apoi tot ce doresc cei ce-l recepteaza, in functie de preferinte ori indoctrinare: geniu sau demon, sfant sau desfranat etc. imi plac in special scriitorii francezi, deoarece acestia au reusit sa transpuna artistic situatii de viata, tipare umane, preferinte etc. care sunt specifice naturii umane, fara pudibonderie, exces de moralitate si didacticism asa cum s-a intamplat si continua sa se intample in literatura romana. Eu nu pot sa-mi sacridic sensibilitatea, ratiunea si sa receptez opere literare sau de alta natura din patriotism, din simtul datoriei. Ajunge ca suntem indoctrinati, dresati si indobitociti, alienati in scoala, familie, societate. Macar in coltul meu intim sa citesc ce vrea sufletul meu, nu ce-mi propune critica si istoria litera institutionalizate, invatatorii semidocti si functionarii universitari, platiti de stat ca sa uniformizeze cat mai mult sensibilitatea oamenilor.