Pe 7 decembrie, în RM se va sărbători pentru prima dată Ziua Naţională a Rugăciunii. În fiecare dimineaţă sunt îndemnat de prezenatorii diferitor posturi de radio să înalţ în ziua respectivă o rugăciune pentru semenii mei. Trebuie să recunosc că am început să mă iau în serios şi mă simt flatat de atenţia şi încrederea pe care mi-o acordă Statul şi Guvernul moldav, care îşi pun mari speranţe în capacitatea mea de persuasiune, de convingere a divinităţii să ne rezolve problemele care se abat mereu asupra poporului nostru. Poate că aşa vor fi evitate toate inundaţiile şi cutremurile de pământ, precum şi criza financiară mondială. Doar că urmează să ne comunice modul în care trebuie să ne rugăm: fiecare în colţul său, la icoana sa (v nâchiku) sau împreună cu colectivul, în PMAN.

Iar acum, dacă e să fim serioşi, unii sunt tentaţi să-i învinuiască pe comunişti de populism, de analfabetism politic, de necunoaştere sau trădare a doctrinei lor. Dar să nu ne pripim cu etichetele. Comuniştii sunt politicieni foarte abili şi ştiu să speculeze prostia congenitală şi infinită a electoratului moldav, satisfăcându-i aşteptările. Cetăţeanul turmentat al lui Caragiale este doctor în politologie în comparaţie cu alegătorii basarabeni.

Deci, mă voi adapta şi eu situaţiei şi îmi voi îndemna la rându-mi compatrioţii să dea dovadă de reponsabilitate maximă, să se unească în cuget şi simţiri şi să vină pe 7 decembrie în Scuarul Operei sau în PMAN, ca să înalţe rugăciuni şi vaiere prelungite spre Calea Lactee, poate-poate ne izbăveşte de prostie…

Enervant