Am întâlnit deseori situaţia când ziarişti, analişti politici se implică în proiecte ciudate, propunând politicienilor coaliţii care, în viziunea lor, ar fi benefice pentru societate. Oare asta să fie menirea lor? Nu ştiu de ce, dar stimabilii îmi amintesc de agramaţii de la emisiunile radiofonice interactive, a căror unică problemă este să-i împace pe politicieni, să-i adune pe toţi într-un singur partid. Dar aceasta nu este oare problema vulpoilor de politicieni? Pe mine ca alegător, ca cetăţean nu trebuie să mă intereseze decât produsul final al politicii lor. Dacă acesta înseamnă prosperitate, drepturi şi libertăţi, respectivul partid mă va motiva să-l mai votez o dată, în caz contrar – astalavista baby!

Dar ce să-i faci, balcanicii sunt sentimentali. Ei dacă îndrăgesc un politician, apoi îl iubesc până ‘n pânzele albe, fiind dispuşi să-i ierte toate greşelile şi păcatele. Iar dacă se întâmplă să fie trădaţi, vor plânge cât vor plânge, apoi vor pune tot sufletul să-şi găsească o altă icoană de adorat.

Între timp, politicienii au prins pontul şi ne ameninţă în fiecare seară la televizor că, dacă n-o să fim cuminţi, se vor alia cu personaje pe care le detestă toată lumea şi vor duce ţara de râpă. Deci, să fim un pic mai modeşti şi să nu le cerem prea mult, că ar putea să se supere şi să ne abandoneze, să ne lase orfănei.

Shi, poati n-am dreptati?