Deparazitaţi-vă creierii! Sau mai bine nu…


Cu cât mai mult se schimbă lumea, cu atât mai mult rămâne aceeaşi” (P. P. Pasolini)

Lumea în care trăiesc acum s-a schimbat mult dacă e să o compar cu cea de acum 20-30 de ani. S-a prăbuşit imperiul sovietic, am trecut la economia de piaţă, ne bucurăm de o fărâmă de democraţie, avem acces lărgit la informaţie, televiziune prin cablu, Internet şi alte minunăţii.

Dar dacă, la nivel de ansamblu, societatea s-a schimbat pe ici pe colo şi în punctele esenţiale, la nivel de individ totul a rămas pe vechi. Generaţiile care se succed sunt aproape identice, au aceeaşi sensibilitate şi reacţii la problemele care rămân şi ele aceleaşi. Continuitatea e asigurată de practicile şi ritualurile sociale, dublate de aparatele propagandistice ale statului şi reflexele achiziţionate cu pioşenie de la strămoşi.

Dar, de fapt, de ce ar trebui să se schimbe tot timpul societatea? Căci aşa rezultă din cele câteva fraze pe care le-am înşirat mai sus. Pentru că ar permite mai multor indivizi să acceadă la viaţa reală, să nu moară fără a avea parte de emoţiile şi trăirile de care se bucură firesc şi fără dileme interioare un om normal? Sau pentru că aşa trebuie, aşa e cool? Nici eu nu ştiu, dar parcă aş avea ceva plantat în mine care mă forţează să-mi doresc schimbări. Chiar dacă, cel mai degrabă, nu m-aş folosi de ele. Căci o modificare în legislaţie nu asigură automat şi ameliorarea traiului celor vizaţi. De la vorbă la faptă este o distanţă mare.

Totuşi, e destul de distractiv să vezi cum cineva promovează idei de secol XXI, dar îşi trăieşte viaţa exact ca şi buneii săi. Imaginându-şi că, dacă vorbeşte de emancipare, scapă de determinisme şi se înalţă deasupra habitatului său.

Au rămas zile numărate până la venirea sărbătorilor de iarnă. Copiii, îndrumaţi de profesorii lor, se pregătesc intens să-l întâmpine pe Moş Crăciun cu cadourile sale, învăţând pe de rost poezii, colinde şi cântece de stea. Cred că o să ies şi eu la brad…

Enervant


7 răspunsuri la “Deparazitaţi-vă creierii! Sau mai bine nu…”

  1. E foarte greu să urnesti DOBITOCUL din loc…R.Moldova este un incubator de D O B I T O A C E…Să mă ierte cele 7% de OAMENI…

  2. Romeo,nu accentua cu procentele.In anii 1989-1991 cite procente de oameni erau? Pe I.Rosca tot om il socoteam,dar acum unde este? Dupa parerea mea lumea in R.Moldova e saraca, intunecata si din aceasta cauza ii poti amagi cu 2 kg de faina si cu cirnat eftin.D O B I T O A C E eu ii socot numai pe cei de tiapa lui Klimenko si mai sunt ei,tu ii cunosti.In total vrio 7%, ceilalti sunt oameni dusi in eruare.

  3. haaaaaaaaaaaa dom profesor ,team si prins.

    e vorba despre tine scormusule,you unu care habar nu aiiiiiii de oamenii din province ,talpa tarii ! EURO-are ,pai are domnule ,are de toate !

  4. Romica: si in romanie cate DOBITOACE sunt ???? imi scapa acum procentajul care au votat cu PSD … vezi ca barna din ochiul tau te incurca sa mai gandesti …

  5. Şi dacă societatea se schimbă, iar viaţa fiecăruia din noi nu prea înseamnă că ele nu sunt direct dependente una de alta.Şi atunci dacă vrem să ne schimbăm viaţa, înseamnă că nu trebuie să ne chinuim să urnim toată societatea din loc, schimbăm doar propria viaţă. Şi să facă societatea ce vrea. Până la urmă, dacă sunt emo, iar societatea nu-i acceptă pe emo, mă cam doare în cot, pentru că fac ce vreau cu viaţa mea şi pentru că oricum trăiesc într-o societatea îngustă, în lumea mea altăcuită din persoane emo.

  6. Şi atunci de unde atâţia nefericiţi? Totuşi, este destul de greu să te amăgeşti la nesfârşit. Odată şi odată realizezi că fericirea implică ceva mai mult, anumite condiţii pe care nu le poţi crea de unul singur sau chiar cu ajutorul unui grup…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.